Nu trece peste ce este scris

Volumul de față - Să nu trecem peste ce este scris - ne aduce în prezența apostolului Pavel pentru a observa seriozitatea cu care acesta se raportează la scrierile Vechiului Testament, "pe care" - după spusele lui Kistemaker - "le consideră a fi curtea sa de apel". Totodată, dorim să observăm și rigurozitatea cu care păstrează înțelesul contextului originar al citatelor pe care le include în 1 Corinteni. (...)

Pavel nu avea un birou, și nu era înconjurat de cărți din care putea să se inspire. Nu scria pe computer, ca să aibă posibilitatea să recitească și să corecteze cele scrise. Apostolul își dicta epistolele și, nu de puține ori, o făcea în condiții vitrege de temniță. Realizarea acestui fapt ne umple de o profundă uimire și recunoștință, nu doar în fața cunoștințelor lui biblice, ci, mai ales, în fața miracolului și a harului insuflării, al inspirării și al iluminării de care Duhul lui Dumnezeu i-a făcut parte. Numai Duhul lui Dumnezeu putea să-i indice cu atâta precizie și relevanță citatele din Vechiul Testament, prin care, pe de o parte, să-și susțină argumentarea, și, pe de altă parte, să-și invite destinatarii să facă conexiunea cu contextul din care citează. Ca să ilustrăm relația dintre testamente, ne-am putea folosi de analogia aisbergului. Cea mai mare parte din masa lui se află sub nivelul apei și tocmai ceea ce nu se vede creează impactul care poate scufunda chiar și Titanicul. În lumina analogiei, Vechiul Testament corespunde părții nevăzute a aisbergului, iar Noul Testament, părții de deasupra apei. Impactul celor afirmate de Pavel este amplificat doar dacă nu reducem la tăcere contextele originare ale citatelor și referințelor vechi-testamentare. Aceia dintre cititorii epistolelor lui care vor accepta invitația de a sonda contextul de origine al citatelor vor ajunge să înțeleagă bogăția celor scrise și se vor convinge de armonia Scripturii, fiind motivați ei înșiși să nu treacă peste ce este scris.

Nădăjduim ca paginile care urmează să întărească în noi dorința de a ne apleca cu mai multă atenție și seriozitate asupra Scripturii și de a învăța de la apostolul Pavel să nu trecem peste ce este scris, pentru ca, astfel, să evităm să folosim textele Scripturii pentru a susține cu ajutorul lor propriile noastre judecăți. (...)

(...) cum am putea uita mulțumirile noastre către Dumnezeu, pentru Cuvântul Său, pe care L-a insuflat, și pentru uneltele Lui, pe care le-a inspirat ca să ne lase Scripturile, ca pe o candelă pentru picioarele noastre și ca pe o lumină pe cărarea vieții.

Cuprins: 

• Prefața autorului
• Să nu treci peste ceea ce este scris
• O înțelepciune nimicită
• O laudă doar corectă
• Lucruri nemaivăzute
• Acces la gândul Domnului
• Înțelepții și viclenia lor
• Înțelepții și gândurile lor
• Gura boului sau a slujitorului...?
• Idolatrie și pedeapsă
• O vorbire ce anunță pedeapsa
• Cei doi Adami
• Moartea înghițită de biruință
• Concluzii la ce este scris
• Anexa 1
• Bibliografie