Genesa

Cartea Genesa ne poartă spre zorile istoriei omenirii, dezvăluindu-ne rădăcinile adevărurilor cardinale care marchează relația omului cu Dumnezeu: Creație, Cădere, Răscumpărare. Creația ne-a adus în existență cu toate visurile și cu tot potențialul de bine care există în noi ,,Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune" (Gen. 1:31, s.n.). Dar imediat pe paginile următoare, suntem confruntați cu realitatea dură a Căderii omului în păcat, realitate care-l marchează în mod decisiv nu numai pe el, ci și întreaga Creație. În urma Căderii, lumina și bucuria pe care omul le purta pe față și în suflet au trebuit să lase loc fricii și rușinii. Universul material s-a încărcat cu blestem. Iar relația dintre om și Dumnezeu s-a frânt, Acesta fiind obligat să-l izgonească pe om din prezența Sa. În următoarele milenii, implicațiile Căderii se amplifică și prăvălesc omenirea în catastrofa Potopului. Dar tocmai în întunecimea acestei catastrofe începe să prindă contur promisiunea de Răscumpărare pe care Dumnezeu o rostise în Gradină, imediat după Cădere: ,,Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul" (Gen. 3:15). Arca și istoria lui Noe stau mărturie atât dreptății, cât și îndurării lui Dumnezeu. Din cele opt suflete ieșite din apele Potopului, omenirea și istoria ei renasc, marcate în mod decisiv atât de însemnele păcatului, cât și de hotărârea lui Dumnezeu de a-l răscumpăra pe om, hotărâre materializată în chemarea lui Avram și în promisiunea unei binecuvântări pe care Dumnezeu avea de gând s-o aducă prin Sămânța lui peste toate familiile pământului.

Așadar, înțelegerea oricărei realități legate de om și de istoria lui trebuie să ia în considerare toate cele trei perspective - Creația, Căderea și Răscumpărarea -, fără de care istoriei omenirii îi lipsesc rădăcinile.