Predici de actualitate pentru creștini

Iată marea nevoie a acestui ceas. Nu e doar ca noi să perpetuăm o denominație, sau o organizație, sau o instituție. Nu, nu! Marea nevoie este ca creștinii să devină biserica vie a lui Hristos, umplută de viața și de puterea Lui, încărcată de puterea Duhului Divin și să stea în picioare ca un fenomen pentru această lume modernă și rea. Lumea are nevoie de o biserică ce arată calea mântuirii și îi face pe bărbați și pe femei să vadă că ceea ce ni s-a întâmplat nouă li se poate întâmpla și lor.

Oh, fie ca Dumnezeu să aibă milă de noi și să ne trezească din formalismul nostru și din letargia noastră și să nu ne dea odihnă sau pace până când nu ajungem să Îl cunoaștem, să ne bucurăm și să ne lăudăm în El și până când nu suntem plini de Duhul Lui. „Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru” (Fapte 2:39).

Uneori mă tem că biserica moare de amabilitate. Suntem foarte pricepuți la a ne lăuda unul pe altul, nu-i așa, și să ne spunem că ne descurcăm bine. Am devenit o societate de admirație reciprocă, simpatizând și comunicând unii cu ceilalți, fiind astfel sentimentali unii cu ceilalți. Și în tot acest timp, starea bisericii degenerează tot mai mult. Nepricepuților!

Ioan Botezătorul a prorocit că atunci când avea să vină Domnul nostru, El urma să boteze cu Duhul Sfânt și cu foc. Unde este focul, prieteni? Duhul S-a coborât în Ziua Cincizecimii „în niște limbi ca de foc” (Fapte 2:3), focul lui Dumnezeu, focul de pe muntele Carmel, focul care dă energie și putere predicatorului și oamenilor în rugăciunile lor, în mărturiile lor, în tot; focul care arde zgura și gunoiul și produce aurul pur al unei persoane sfințite.

Eu cred că nevoia noastră cea mai mare este aceea de a fi umiliți. Suntem mult prea sănătoși, mult prea încrezători, mult prea îngâmfați, mult prea sclipitori și degajați. Avem nevoie să fim umiliți în țărână și să fim uimiți de puterea și gloria lui Dumnezeu.

Dragii mei prieteni buni, simțiți voi povara vremurilor? Sunteți îndurerați din pricina stării bisericii? Faceți ceva în privința ei? Astăzi există o chemare pentru aceia care simt povara acestor lucruri și sunt preocupați de gloria și de onoarea Numelui lui Dumnezeu, al lui Hristos, și al bisericii, pentru a se retrage de o parte, pentru a se întâlni. Nu aștepta până când toată lumea face o mișcare; altfel, s-ar putea să nu te miști niciodată. Adunați-vă împreună. Căutați fața Domnului. Studiați Cuvântul împreună, indiferent de denominația de care aparțineți. Oamenii lui Dumnezeu Îl caută, Îi caută Fața. Așteptați-L. Așteptați răspunsul Lui. Mai presus de toate, căutați să aveți o licărire a slavei Sale, și‑apoi faceți ce vă spune El să faceți, și El Se va întâlni cu voi, și vă va da binecuvântarea pe care o doriți. Iar voi veți fi folosiți de El ca să duceți pe alții la o cunoaștere asemănătoare a adevărului.

Iubiți creștini, trăim într-o epocă a confuziei și a nesiguranței, o epocă a persecuției religioase care poate ajunge și în țara noastră, ca în orice altă țară. E posibil să cunoaștem necazurile și durerile și problemele bisericii primare și ale creștinilor primari din primul secol. Într-adevăr, chiar și cu viața așa cum este, ce este mai important decât să cunoști calea în prezența lui Dumnezeu? Cu toții avem nevoie de milă. Cu toții cerem „har ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:16). Există o singură cale de a o obține, și aceasta este de a merge pe această cale nouă și vie plănuită de Dumnezeu, făcută și adusă în ființă de Dumnezeu Fiul, mijlocită către noi și împuternicindu-ne să umblăm pe ea prin binecuvântatul Duh Sfânt.