De la teamă la credință. Studii asupra cărții Habacuc

Astăzi, unul dintre principalele atacuri la adresa credinţei vine din ceea ce am putea numi „problema istoriei“. Ea se naşte, în mod firesc, ca urmare a evenimentelor din secolul XX.

Dacă nu ne dăm seama că Biblia are o viziune specifică asupra lumii, nu e surprinzător că lumea, aşa cum se prezintă ea astăzi, ne duce la deznădejde. Dar, dacă citim Biblia ca întreg şi luăm aminte la mesajul ei, în loc să luăm un psalm la întâmplare sau Predica de pe Munte sau evanghelia preferată, vom descoperi că ea are o filozofie profundă a istoriei şi o viziune distinctă asupra lumii. Ea ne permite să înţelegem ce se întâmplă astăzi şi că orice se întâmplă în istorie îşi are negreşit un loc în programul divin. Învăţătura măreaţă şi nobilă a Bibliei priveşte întregul subiect al lumii şi al destinului ei. Ar trebui să ne dăm seama de faptul că „problema istoriei“ este măreaţa temă a Sfintei Scripturi.

În cartea profetului Habacuc, găsim o ilustrare perfectă a acestui fapt. El tratează problema istoriei într-un mod deosebit de interesant: nu ca pe o filozofie academică sau teoretică a istoriei, ci ca pe o frământare personală a unui om – profetul însuşi. A scris cartea pentru a-şi relata propria experienţă. Iată un om profund tulburat de ce se întâmpla! Căuta să împace ceea ce vedea cu ceea ce credea.

Studiul de față ne invită să facem și noi la fel. Parcurgând cartea Habacuc, vom vedea, mai întâi, situaţia cu care se confrunta personal profetul. Apoi, vom deduce anumite principii. Astfel, vom vedea că, în esenţă, ceea ce a provocat neliniştea profetului este exact ceea ce‑i îngrijorează astăzi pe atât de mulţi oameni, - cum se împacă ceea ce se întâmplă în lume cu învăţătura Scripturii, mai cu seamă, învăţătura despre Fiinţa şi caracterul lui Dumnezeu? Și astfel, vom putea trage concluzii pentru viața noastră.