Chemarea la o viață nouă

În Chemarea la viaţă nouă dr. John Stott ne invită în stilul său clar, succint, elocvent şi profund, să medităm atât la privilegiile primite, cât şi la consecinţele care decurg din ele; la ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi, în Hristos, cât şi la ceea ce aşteaptă acum Dumnezeu să facă prin noi, prin Hristos; la înnoirea noastră şi la roadele ei, în Hristos; la chemarea noastră, ca oameni înnoiţi, de a trăi o viaţă nouă.

Capitolele 5-8 din Epistola apostolului Pavel către Romani se numără, fără îndoială, printre cele mai importante şi mai deosebite capitole din tot Noul Testament. Ele prezintă privilegiile noastre în calitate de creştini, privilegiile celor pe care Dumnezeu „i-a făcut noi“, ale celor pe care i-a „îndreptăţit“ sau „i-a justificat“, adică i-a declarat neprihăniţi şi i-a acceptat în Hristos. Primele capitole ale epistolei sunt dedicate nevoii de justificare şi modului în care poate fi obţinută. Scopul lor este să arate că toţi oamenii sunt păcătoşi în faţa judecăţii drepte a lui Dumnezeu şi pot fi socotiţi neprihăniţi doar prin răscumpărarea care este în Hristos Isus doar prin har, doar prin credinţă. Acum, în acest punct, după ce a prezentat nevoia de justificare şi a explicat modul în care poate fi obţinută, Pavel merge mai departe şi descrie roadele ei, rezultatele justificării, într-o viaţă de ascultare pe pământ, în calitate de fiu, şi un viitor glorios în cer.

Acest lucru este foarte important, pentru că prea mulţi dintre noi gândesc şi se poartă ca şi cum Evanghelia ar fi doar vestea bună a justificării, nu şi vestea bună a sfinţeniei şi a cerului. Vorbim adesea ca şi cum, după ce am venit la Dumnezeu prin Isus Hristos, am ajuns la destinaţie, punct, şi acesta este finalul. Vorbim de parcă am fi ajuns într-un punct mort; de parcă nu ar mai fi un alt drum pe care să mergem. Dar nu este aşa.