Dumnezeul atotsuficient

Predici din Isaia capitolul 40

O să pun o întrebare simplă, clară, celor care au ascultat multe predici: Cât de des ai auzit predici despre Dumnezeu? Toţi suntem interesaţi de ceea ce vrem şi de ceea ce avem nevoie. Începem cu noi înşine – suntem introspectivi şi centraţi pe sine. Gândurile noastre gravitează în jurul nostru. Credem că suntem centrul universului, dar nu suntem, prieteni!

Priviţi natura; priviţi creaţia. Meditaţi în timp ce Dumnezeu vă spune despre munţi, despre dealuri, despre văi şi despre ape. Uitaţi-vă la aşa-numitele „legi ale naturii” – de unde au venit ele? Dumnezeu le-a pus pe toate la locul lor. Toate prezintă urmele degetelor Lui, ale muncii Lui manuale. Uitaţi-vă la cea mai simplă floare. Priviţi la un animal. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui” – grandoarea, măreţia, şi puterea Lui (Psalmul 19:1). Nu vezi tu că dacă am începe cu măreţia lui Dumnezeu, toată gândirea noastră ar fi revoluţionată imediat? Vorbim aşa cum vorbim şi ne poticnim de mântuirea Lui glorioasă deoarece ne-am obişnuit să ne gândim la Dumnezeu ca la o noțiune cu privire la care să ne certăm, un concept, o idee filosofică cu care ne jucăm în timp ce discutăm despre aceste lucruri, deoarece nu ne-am scos încălţămintea din picioare şi nu am realizat faptul că Dumnezeul care a făcut lumea putea să sufle asupra noastră şi să ne facă să dispărem într-o secundă. Trebuie să ne întoarcem şi să realizăm adevărul cu privire la măreţia şi puterea lui Dumnezeu, aşa cum este subliniat în această carte.

Slava lui Dumnezeu este la fel de măreaţă ca acest lucru: dacă ai putea să tai toate pădurile din întreaga lume şi să omori toate animalele ei, oferindu-le lui Dumnezeu, nu ar fi destul ca să îţi permită să te apropii de El. Problema păcatului este, cu adevărat, problema fiinţei lui Dumnezeu. Nu te gândi la păcat, în principal, în termenii tăi, a ceea ce faci şi a ceea ce nu faci. Dacă vrei să înţelegi problema păcatului, începe cu Dumnezeu.