Adagio - însemnări, impresii, povestiri

În noaptea de 21 spre 22 ianuarie 1941, a rebeliunii legionare, eu, Marcu Simionovici, în vârstă de 5 ani și 3 luni, dormeam în casa din strada Vitan 48, împreună cu fratele meu, Harry. Vetica, fata Dobriței Șerbănescu, vecina noastră, s-a așezat în fața ușii și le-a spus huliganilor care spărgeau, devastau și dădeau foc: ”Aici e casa mea! Nu vă atingeți de ea!” Mama și tatăl meu, Betti și Rubin, erau ascunși sub patul vecinilor noștri români.

Despre autor
Marcu Simionovici (alias Mark Simon), ne propune un mănunchi de portrete ale celor pe care i-a cunoscut, regizori, producători, sunetiști, foști colegi de la Studioul Cinematografic " Al. Sahia", întâlniri cu oameni, cu destine, cu iubiri..., relatări ale vizitelor sale în România după căderea comunismului, mai ales regăsirea Bucureștiului mult iubit, a cartierului copilăriei sale, consemnări ale istoriei la care a fost și martor, și subiect.

După o activitate bogată că director de film la studioul "Al. Sahia", timp de 21 de ani, Marcu Simionovici emigrează în Israel, în anii '80, împreună cu familia. Acolo își va continua munca de regizor, producător, redactor la Televiziunea Educativă din Tel Aviv, iar alături de regizorul Zoltan Terner, va realiza șase filme documentare, foarte bine primite de public și de critici, despre Holocaustul evreilor din România, Basarabia și Bucovina.

Ca scriitor, se remarcă prin volumul Mall, publicat în 2006, și prin cărțile Dovada și Noua Chină, apărute în 2011, fiind membru al Asociației Scriitorilor de Limba Română din Israel și al Uniunii Ziariștilor din Tel Aviv.