Lacrima oropsiților sau Evreii din România

Romanul prezintă situația evreilor din România în perioada 1855-1885, când „chestiunea israeliților români” capătă un caracter internațional. Principalele probleme tratate în roman sunt efortul de integrare a evreilor în societatea românească și respingerea lor. Atitudinea societății românești, așa cum este prezentată în roman, reflectă două tendințe: cea de atragere a evreilor, pe care o putem numi centripetă, urmată de cea de respingere a lor, pe care o putem numi centrifugă. Faza centrifugă reflectată în roman indică și trecerea de la respingerea emancipării la antisemitism, în diferitele forme ale acestuia: religios, economic, politic, legislativ, juridic, popular.