Vrednic este Mielul sfânt! -- Evanghelia în Apocalipsa

Cei mai mulți creștini adoptă față de cartea Apocalipsa una dintre aceste două atitudini: fie o neglijează aproape cu totul, fie îi acordă o importanță fără seamăn între cărțile biblice. În ce privește prima atitudine, motivele nu sunt greu de imaginat. În afară de scrisorile adresate celor șapte biserici din capitolele 2 și 3, cartea este aproape în întregime inundată de procedee literare exotice și înflorate. Vedeniile ciudate însoțite de folosirea constantă a imaginilor și ideilor Vechiului Testament pun cartea în categoria celor „prea grele“ pentru mulți cititori neavizați. Puțini creștini de astăzi obișnuiesc să mediteze la existența lor și la semnificația ei prin intermediul unor metafore precum fiara cu șapte capete sau călărețul apocaliptic.
Deoarece limbajul Apocalipsei ne este atât de străin, tindem să ne concentrăm pe acele părți ale Noului Testament care ne parvin ca scrieri cu sensuri mai proprii, precum scrisori sau narațiuni.

***

Astfel, când citim Biblia sau orice altă scriere antică, observăm probabil că există o prăpastie între mijloacele literare moderne și cele ale autorilor antici. Nu putem ignora această prăpastie și să pretindem că ea nu există. Pe de altă parte, să nu ne descurajăm. În bună măsură, chestiunea e una de receptivitate la paleta de opțiuni disponibilă fiecărui autor. Uneori este nevoie să săpăm un pic în trecutul unui anumit idiom literar pentru a descoperi cum a fost folosit și cu ce intenție. Cartea Apocalipsa conține câteva specii literare distincte, fiecare cu trăsăturile și rolurile sale specifice.
Cele mai evidente sunt următoarele:
a. Scrisori
b. Oracole profetice
c. Imnuri de laudă
d. Viziuni (vedenii) apocaliptice

Principiul de interpretare care reiese de aici este că trebuie să‑i permitem autorului să folosească convențiile literare disponibile în timpul și cultura lui, și să le folosească în așa fel încât să‑și poată atinge obiectivul.

-- fragmente din Introducere