Evanghelia și Împărăția

Goldsworthy a pornit în scrierea cărţii de faţă de la o constatare personală: majoritatea creştinilor tratează Vechiul Testament ca pe nişte scrieri depăşite, considerînd că Noul Testament este nu doar suficient pentru a înţelege mîntuirea prin Hristos, dar şi superior Vechiului, prin revelaţia pe care o conţine. De aici rezultă atît ignorarea a două treimi din scrierile care susţin că sînt Cuvîntul lui Dumnezeu, cît şi o nesiguranţă semnificativă în interpretarea scrierilor narative, profetice, legale şi poetice ale VT, în puţinele cazuri în care recurgem la ele pentru învăţătură publică în biserică ori la şcoala duminicală sau chiar ca părinţi, cînd încercăm să-i învăţăm Biblia pe copiii noştri. 

Evanghelia şi Împărăţia se bazează însă pe convingerea că VT este fundamental pentru înţelegerea Evangheliei, întrucît avem cel puţin 1.600 de citate din el în NT, plus alte cîteva mii de aluzii sau referiri la acesta. De asemenea, creştinul, ca unul care îl urmează pe Hristos, trebuie să aibă faţă de VT aceeaşi atitudine pe care a avut-o Cel pe care Îl urmează. Dar pentru ca acest lucru să fie posibil, noi, cei de astăzi, nefamiliarizaţi cu VT şi trăind Într-o lume semnificativ diferită de a lui, avem nevoie de o punte care să ne ajute să-l înţelegem fără a-i distorsiona mesajul original. 

Goldsworthy îşi propune să schiţeze o asemenea punte, pornind de la convingerea că, în toată Scriptura, Evanghelia ne este revelată ca un proces al istoriei răscumpărătoare, proces care îşi are scopul, centrul şi împlinirea în persoana şi lucrarea lui Hristos. Trebuie mai întîi să înţelegem ce este VT, cu multitudinea sa de forme literare, apoi să înţelegem relaţia dintre teologia biblică şi istoria răscumpărării, precum şi importanţa legămîntului, ca act şi concept, pentru această istorie. O dată clarificate aceste fundamente, autorul ne conduce prin întregul VT, începînd din grădina Edenului, continuînd prin istoria Israelului, ajungînd la Împărăţia revelată în profeţie şi culminînd cu Împărăţia descoperită în şi prin Isus Hristos. Cartea se încheie cu un rezumat al principiilor fundamentale de interpretare a VT, exemplificate pe paginile ei, şi cu abordarea cîtorva dintre pasajele foarte dificile ale VT, cum sînt psalmii de imprecaţie. 

Fără o ancorare solidă a credinţei creştine în VT, aceasta derapează într-o minimalizare a lucrării lui Dumnezeu, în favoarea exacerbării experienţei personale a individului, a aspectului subiectiv al iertării şi mîntuirii, prin subminarea fundamentului istoric al acestora. Prin cunoaşterea şi înţelegerea VT, revenim la modul în care Biserica Primară, apostolii şi Hristos Însuşi au înţeles măreaţa intervenţie a lui Dumnezeu în istorie, prin care se revelează pe Sine, ne mîntuieşte şi ne face parte a Împărăţiei Sale.