Poștașul râde cu jumătate de gură

Adrian Plass (vorbitor și autor creștin): „Doamne, nu văd, sincer, cum aș putea să intru în clădirea aceea pentru a le vorbi oamenilor despre Tine. Tocmai m-am certat cu Bridget la telefon, n-am mai citit Biblia de o săptămână și mă simt tot atât de spiritual pe cât e dosul unui urs în hibernare. N-am niciun rost!”

Dumnezeu (atotputernic): „Ascultă, te poți ghemui într-un ungher, autoflagelându-te până poimâine. Iți poți arunca toate ocările din lume. N-ai decât să zaci acolo grămadă, cu toată jalea ta, îmbibat din cap până-n picioare de propriile-ți lacrimi. Te rog însă nu care cumva să mai disprețuiești vreodată, în toată viață ta, lucrurile pe care le înfăptuiesc prin tine. Cu toată durerea de picioare, poștașii zâmbesc și continuă să livreze scrisorile, nu se-apucă să le scrie ei înșiși. Înțelegi?“