Oare sunt un creștin adevărat?

În limba engeză această carte a fost publicată sub diferite titluri cum ar fi: "Un semnal de alarmă pentru cei neconvertiţi", "Un ghid sigur către cer", şi altele. Am ales acest titlu pentru că, în opinia noastră, acest titlu se potriveşte cel mai bine cu conţinutul cărţii.

Aceasta este o carte care trebuie citită de orice om, indiferent de numele pe care îl poartă, indiferent de denominaţia de care aparţine, indiferent de locul pe care-l ocupă într-o biserică sau în societate, indiferent de ceea ce crede despre el sau de ceea ce cred alţii despre el.

Trăim vremuri de mare înşelăciune. Diavolul este numit înşelătorul, pentru că acest nume îi descrie atât caracterul şi interesul. Iată ce vrea el: să te înşele, să te amăgeasă. Tot ceea ce face el are acest scop. Ca să-şi atingă ţinta, el se poate folosi lucruri diferite. Pentru a-i înşela pe unii, el se foloseşte de lucrurile lumii acesteia, îi ademeneşte cu ele, îi face să fie preocupaţi cu ele şi să le iubească. Dacă te-a adus în punctul acesta el si-a atins scopul în viaţa ta, este mulţumit şi s-ar prea putea să nu te mai deranjeze. Dar pe unii nu-i poate înşela cu lucrurile lumii, cu înşelăciunea bogăţiilor, şi cu toate stricăciunile acestei lumi, aşa că, schimbă tactica. Nu uita: scopul lui este să te înşele indiferent de mijloacele şi uneltele de care se foloseşte. De aceea va lua acele lucruri bune cu care te îndeletniceşti - rugăciunea, citirea Bibliei, participarea la întâlnirile bisericii, dărnicia - şi te va face să te încrezi în ele pentru a fi acceptat înaintea lui Dumnezeu. Iar lucrul acesta se întâmplă atât de subtil încât tu nici nu îţi dai seama că s-ar putea să fie vorba despre tine acum. Însuşi faptul că te excluzi din această posibilă condiţie a ta, arată nivelul ridicat al probabilităţii de a fi deja înşelat. Pe alţii îi face să fie preocupaţi de semne şi minuni, făcându-i să presupună în mod greşit că sunt născuţi din nou şi nu trebuie să mai fie preocupaţi cu sfinţirea atâta timp cât ei prorocesc şi scot draci în Numele Domnului. Dar diavolul este bucuros când vede aceste lucruri întâmplându-se. Nu se bucură că tu alergi după lucrurile acestei lumi, sau că te rogi, sau că faci minuni, ci el se bucură că te-a înşelat.Iadul va fi plin de oameni care au făcut lucruri diferite pe pământ, dar toţi se aseamănă în acest punct: au fost înşelaţi.

S-ar putea ca tu însuţi să fii înşelat, să crezi că eşti un creştin şi totuşi să nu fii - ia şi citeşte şi cercetează-te cât încă nu-i prea târziu, cât uşa harului mai este deschisă; sau, s-ar putea ca diavolul să te ţină sub piciorul condamnării să te acuze şi să te mintă că nu eşti un creştin adevărat, pentru ca să te târâii de azi pe mâine nepunându-i în pericol împărăţia - ia şi citeşte, acest mesaj îţi poate întări convingerea, pentru ca apoi să te poţi ridica în puterea Domnului ca să tragi şi pe alţii în Împărăţia luminii.

Nu lua această carte ca să o dai cadou vecinului tău până când tu însuţi nu ai citit-o şi până când nu ai hotărât de care parte eşti. Şi nu uita, nu poţi sluji la doi stăpâni. Eşti cu Dumnezeu sau cu Manona.

Această carte conţine esenţa mesajului lui Alleine, şi astfel oferă un model veritabil al evanghelismului puritan. Frazeologia diferă de la veac la veac şi darurile de la om la om, însă aici, spun fără ezitare, sunt principiile care ar trebui înfăţişate în orice prezentare reală a Evangheliei. Mai mult de un mare evanghelist şi-a format concepţiile conform cu ceea ce scrie în următoarele pagini. George Whitefield, pe când încă era student la Oxford, ne spune în Jurnalele sale cum "Semnalul de alarmă" al lui Alleine i-a fost de "mare ajutor". Charles Haddon Spurgeon relatează cum, în copilăria sa, mama lui le citea adesea câte ceva din "Semnalul de alarmă" al lui Alleine, în timp ce stăteam la foc duminica seara; iar când a ajuns să fie convins de păcat, s-a întors la această carte veche. "Îmi aduc aminte", scria el, "când imediat după ce mă trezeam dimineaţa, obişnuiam să iau "Semnalul de alarmă" a lui Alleine sau "Chemarea pentru neconvertiţi" a lui Baxter. Oh, cărţile acelea, cărţile acelea! Le-am citit şi le-am devorat! Cu inima astfel arzând de focul teologiei puritane, Spurgeon a fost pregătit să calce pe urmele lui Alleine sau ale lui Whitefield.