Fanny și Gabriel

„Cu cât dai la o parte mai multe straturi ale acestei relații de iubire și ură, precum foile de ceapă, cu atât mai mult Fanny și Gabriel ajung să reprezinte cei doi poli ai evreității. El este marea, ea, pământul [...]. Fanny reprezintă Sionul. Elementul care se încăpățânează pe promisiunea misterioasă, nu renunță la fantezie și continuă să urmeze spiritul antic, în ciuda lipsei de dovezi a validității sale. Iar Gabriel este disapora. Eternul rătăcitor, care nu-și respectă promisiunile în serie, egocentrist, care se întoarce mereu în zona lui de comfort. În anii de pe urmă, cei doi vor fuziona într-o «mare - pământ» fiind ambele.
Dacă vicisitudinile și dorurile sunt cărămizile care alcătuiesc poporul evreu, în cazul lor, aceste materiale construiseră un zid, însă nu unul lipit cu mortar. În «marea - pământ» a lui Fanny și Gabriel există fisuri prin care poți trage cu ochiul și poți observa. Erau agenți secreți unul în țara celuilalt.
Iar eu mă strecor printr-una din aceste mici crăpături.”