Cartea Vieții

Cuvântul autorului

În convorbirile următoare vreau să vă atrag luarea-aminte la câte prilejuri ni se înfățișează în orice ceas și în orice loc pentru îndrumarea voinței; și aceasta nu numai pe câmpul de gimnastică sau la bazinul de înot. Trebuie doar să știi să găsești prilejul și să te folosești de el.

Adânc în om zace puterea de a spune adevărul, chiar și atunci când printr-o mică minciună poate să cruțe mari neplăceri; puterea de a-și înfrâna mânia, chiar și atunci când i se pare că trebuie să plesnească de furie; puterea de a-și învinge dorința cea mai îndărătnică de tihnă, după cum un călăreț vânjos domolește calul cel mai nărăvaș; puterea de a-și stăpâni durerea și a impune tăcere poftelor sale, cu toate că acestea strigă ca niște puișori care cer de mâncare.

Iubirea încă este o putere. Cine se gândește numai la sine și nu trăiește decât pentru sine, acela arată că are puțină putere, căci altfel ar putea să dea și altora. Cine are iubire, are prisos de putere. 

Iubirea și ajutorarea în mic și în mare este tăria atât a bărbaților, cât și a femeilor; aici sălășluiesc însușirile și puterile lor cele mai vrednice de admirație. Unii însă nu știu câtuși de puțin în ce chip să trezească în inima lor aceste puteri, în ce chip să le dezvolte și să le întrebuințeze cum se cuvine. Nu cunosc metodele de îndrumare și ajung ursuzi și nemulțumiți, ca niște prizonieri. Căci prizonier este oricine în a cărui inimă iubirea este încă legată și încătușată.

Fie ca această carte să arate calea tuturor celor care voiesc să fie îndrumați în dezvoltarea puterii de voință și de iubire.

Ceea ce se spune aici pornește din convorbirile pe care le țin de câțiva ani în Zurich, cu băieți și fete de 11-15 ani. Aș fi dorit bucuros să vă am pe toți acolo; fiindcă aceasta însă nu se poate, le-am scris aici pentru voi.