Țara Galilor invadată de Duhul Sfânt

Relatarea trezirii din Ţara Galilor din 1904,1905

Trezirile spirituale profunde, fie în bisericile locale sau în ţări întregi, încep cu oameni disperaţi ca Ana. Dumnezeu răspunde doar creştinilor disperaţi – creştini care s-au săturat de „serviciile” mecanice reci înaintea lui Dumnezeu: creştini care au inima zdrobită pentru moartea bisericilor care se află sub un ordin religios şi pentru păcătoşii care merg într-un iad nesfârşit, creştini care sunt disperaţi din cauza stării lor spirituale. Este adevărat că trezirea aduce „bucurie negrăită şi strălucită”, însă nu poate fi vorba despre această bucurie şi în zilele de pregătire. Atunci nu se aud cântări, ci mai degrabă suspine; nu este zâmbet, ci numai lacrimi.

Într-o întâlnire de rugăciune de duminică dimineaţă, pastorul a chemat patru tineri care să împărtăşească din experienţele lor spirituale. Câţiva au încercat să vorbească despre diferite subiecte, dar el i-a oprit. La sfârşit, o fetiţă care se numea Florrie Evans şi care fusese mântuită într-un mod extraordinar cu câteva zile înainte, s-a ridicat, şi cu o voce tremurândă a spus: – „ÎI IUBESC PE ISUS HRISTOS – CU TOATĂ INIMA MEA.” Aceste cuvinte simple, au transmis un fior în fiecare persoană prezentă. Focul s-a aprins acolo, iar flăcările acestuia s-au răspândit la Blaenanerch, New Castle-Emlyn, Capel Drindod şi Twrgwin. Acesta a fost începutul manifestării vizibile al exploziei Duhului în râuri de viaţă, care mai apoi, au atins mii de suflete.

Nu mai puţin de 40.000 de credincioşi disperaţi, care în majoritatea cazurilor nu se cunoşteau unul pe celălalt, veniţi din diferite părţi ale ţării, Îl aşteptau pe Domnul şi erau foarte aproape de a vedea o manifestare măreaţă a puterii nemăsurate a lui Dumnezeu. Într-adevăr, era o zi întunecoasă. Peste tot, barurile şi bufeturile prosperau. Fotbalul, „lupta de cocoşi”, competiţia de box cu premii, cursa de porumbei, pariurile şi jocurile de noroc dominau peste tot în ţară, în special printre cei din clasa muncitoare.

Printre vasele alese pe care Dumnezeu le-a pregătit în ascuns, era un tânăr miner nu foarte educat, care urma să fie glasul cel mai de seamă al generaţiei sale. Nu se ştie dacă el a fost omul cel mai folosit de Dumnezeu sau nu, dar a fost de departe, cel mai recunoscut predicator în această trezire puternică. Evan Roberts s-a născut pe data de 8 Iunie 1878, într-o casă obişnuită de la ţară a unui muncitor, numită „Casa insulă”, în orăşelul Loughor, la o distanţă de aproximativ 210 mile de Londra, 50 de Cardiff şi 8 de Swansea. Este o casă modestă cu opt camere foarte mici. Timp de cincizeci şi nouă de ani a fost un loc de perelinaj pentru oamenii plăcuţi lui Dumnezeu din toată lumea pentru că în această casă s-au deschis cerurile înaintea acestui tânăr.

William Davies, un diacon de la capela Moriah, pe care o frecventa tânărul Evan, l-a avertizat să nu piardă întâlnirile de rugăciune, pentru ca nu cumva să lipsească dacă Duhul venea. Astfel că, în fiecare luni seară, el mergea la întâlnirea de rugăciune de la Moriah, marţea la Pisgah, miercurea la Moriah, iar joia şi vinerea participa la alte întâlniri de rugăciune şi studii biblice. TIMP DE TREISPREZECE ANI, EL S-A RUGAT PENTRU CA DUHUL SFÂNT SĂ-I VIZITEZE ÎNTR-UN MOD DEOSEBIT, CU MARE PUTERE.

„Am căzut pe genunchi şi, cu mâinile mă ţineam de scaunul din faţa mea, iar lacrimile îmi curgeau în neştire. Am strigat: «FRÂNGE-MĂ! FRÂNGE-MĂ! FRÂNGE-MĂ! FRÂNGE-NE!» Ceea ce «m-a frânt» a fost faptul că Dumnezeu Şi-a arătat dragostea Lui, iar eu nu puteam să văd nici un motiv pentru care El să-Şi arate dragostea.” Duhul Sfânt a venit şi a topit întreaga sa fiinţă prin descoperirea inimii lui înaintea dragostei de la Calvar. De aceea, tema acestei treziri a fost „Dragostea de la Calvar”. „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8) Apoi a continuat: „SUDOAREA ÎMI ACOPEREA FAŢA, IAR LACRIMILE CURGEAU FĂRĂ OPRIRE PÂNĂ CÂND SIMŢEAM CĂ SÂNGELE PLESNEA! NU DUPĂ MULT TIMP, DOAMNA DAVIES A VENIT SĂ-MI ŞTEARGĂ SUDOAREA. ÎN TIMP CE EU TRĂIAM ACESTE STĂRI, CEI DIN SALĂ CÂNTAU CU ÎNFLĂCĂRARE: «EU VIN, VIN LA TINE, DOAMNE! » ATUNCI, A VENIT PESTE MINE O POVARĂ MARE PENTRU MÂNTUIREA SUFLETELOR PIERDUTE.”

În acea seară, subiectul lui a fost IMPORTANŢA ASCULTĂRII. El a accentuat următoarele: „Încredinţez această întâlnire în mâinile Duhului Sfânt. Aduceţi-vă aminte că Duhul Sfânt nu este „ceva”, ci este o Persoană. Prin faptul că încredinţez întâlnirea în mâinile Sale, o las în mâinile unei PERSOANE.” La încheierea mesajului, aproape şaizeci de tineri au fost mântuiţi. Apoi, i-a învăţat pe oameni să se roage: „DE DRAGUL LUI HRISTOS, TRIMITE DUHUL SFÂNT, ACUM”.

Cuprins

1. Când Duhul a venit
2. Mişcarea Duhului
3. O, Doamne, despică cerurile!
4. Zorii unei noi zile
5. Săptămâna tăcerii
6. Trezirea răspândită peste tot
7. O întâlnire de trezire
8. Efectele trezirii
9. De ce s-a pogorât focul?
10. Un mesaj al lui Evan Roberts Scrisoarea lui Dr.R.A.Torrey, către Evan Roberts
Imnul preferat al lui Evan Roberts