Întorc vorba diavolului

Pe drumul perfecțiunii spirituale

Când a predicat cele douăsprezece predici publicate în cartea de faţă, pastorul Tozer a spus bisericii sale din Chicago:

„N-am petrecut niciodată mai mult timp, n-am avut parte niciodată de mai multă durere şi niciodată nu am stat mai mult în rugăciune pentru oricare alte serii de predici din slujirea mea. Din cauza importanţei acestora, am simţit realmente cum Satan încerca să zădărnicească scopul lui Dumnezeu. Simţeam că sunt în contact direct cu iadul.

În biserică sunt foarte mulţi orbi spiritual, iar lucrul acesta mă face să-I spun lui Dumnezeu că vreau să pot vedea – vreau să fiu un om care să vadă scrisul cu litere mici. Vreau să înţeleg, să pătrund adânc şi să am discernământ în ceea ce priveşte planul complet al lui Dumnezeu. Vreau să evaluez situaţia şi să o văd aşa cum o vede Dumnezeu – să ştiu rolul lui Dumnezeu în această vreme de confuzie religioasă.

Acum, acest lucru face ca viaţa cu un astfel de om să nu fie tocmai uşoară. Nu-l face popular şi nici nu creează probleme poliţiei ca să ţină în frâu mulţimea simpatizanţilor. Această serie de predici m-au forţat deseori să merg pe urmele opoziţiei şi ispitei până în faţa duşmanului! Dar aş prefera mai degrabă să fie aşa, decât să fiu nevoit să recunosc – aşa cum alţii vor trebui să recunoască – faptul că o viaţă întreagă am predicat Cuvântul lui Dumnezeu şi totuşi nu m-am întâlnit niciodată cu diavolul în luptă deschisă!

În timpul pregătirilor, am avut parte de lupte şi confruntări, de suspine şi dureri. Cred că aceasta înseamnă lupta lui Isus retrăită în oamenii Săi. Unii din cei prezenţi aţi simţit-o şi voi. Unii dintre voi aţi intrat într-o experienţă cu Dumnezeu mai nouă, mai binecuvântată, mai fericită, care abia începe pentru voi!

Am primit scrisori referitoare la aceste predici. Cei mai curajoşi, s-au semnat. Cei laşi, au scris fără să-şi semneze numele. Sugestia lor pare să fie că eu sunt un ‚fanfaron’ pentru că predic despre desăvârşire şi că încerc să-mi fac o reputaţie de a fi ‚sfânt’. Dar vă voi spune ceva: e plăcut atunci când ştii că eşti destul de aproape de adversar, ca să-i poţi auzi răcnetul! Prea mulţi creştini nu au intrat deloc pe ‚teritoriul leului’!”