Evanghelizarea și suveranitatea lui Dumnezeu

Doctrina suveranităţii lui Dumnezeu şi chemarea la evanghelizare creează un conflict în gândirea multor creştini. Dacă Dumnezeu deţine controlul absolut şi El dă mântuirea cui doreşte, ce rost are să mai evanghelizăm? Şi dacă ne luăm în serios chemarea creştină de a evangheliza, cum o putem face într-un mod care să se împace cu credinţa în suveranitatea divină?

Packer ne propune în cartea de faţă „o mostră de raţionament biblic şi teologic, menită să clarifice relaţia dintre trei realităţi: suveranitatea lui Dumnezeu, responsabilitatea omului şi datoria creştinului de a evangheliza. Cea de-a treia dintre aceste realităţi constituie subiectul propriu-zis al cărţii; suveranitatea divină şi responsabilitatea umană sînt analizate numai în măsura în care sînt legate de evanghelizare. Scopul expunerii este să risipească suspiciunea (prezentă, din cîte se pare, în unele cercuri) că credinţa în suveranitatea absolută a lui Dumnezeu împiedică recunoaşterea şi acceptarea deplină a responsabilităţii de a evangheliza şi să arate că, dimpotrivă, numai această credinţă poate da creştinilor puterea necesară pentru a-şi îndeplini sarcina de a evangheliza.”

CARACTERISTICI SPECIALE:

• un teolog creştin de seamă, deosebit de respectat, care a îmbinat în cariera sa cercetarea academică cu preocuparea pastorală;
• abordarea deschisă a unor întrebări foarte dificile, în chestiuni controversate;
• capacitatea de a distinge între esenţial şi ne-esenţial în chestiuni doctrinare controversate;
• argumente surprinzător de logice şi clar expuse;
• format elegant, copertă tare;
• un volum cu un loc bine meritate în seria VREAU SĂ ÎNŢELEG şi o perspectivă complementară a lucrării Doctrina suveranităţii, de A. W. Pink.

James I. Packer – (n. 1926) este un teolog creştin canadian, născut în Marea Britanie. Fiul unui funcţionar de la căile ferate britanice, Packer câştigă o bursă de studii la Universitatea Oxford, Colegiul Corpus Christi (BA în 1948, MA în 1952, doctoratul în filozofie în 1955). În această perioadă, asistă la prelegerile lui C. S. Lewis la Oxford, ale cărui învăţături (deşi nu l-a cunoscut personal) aveau să-i marcheze profund gândirea. Este ordinat ca diacon (1952), iar apoi ca preot (1953), în Biserica Anglicană. În 1979 se mută la Vancouver pentru a preda la catedra de teologie de la Regent College. Autor prolific şi invitat frecvent să ţină prelegeri la conferinţe, este cunoscut îndeobşte datorită cărţii sale Să-L cunoaştem pe Dumnezeu. La această oră continuă să predea teologie sistematică şi istorică la Regent College şi este considerat unul dintre cei mai influenţi evanghelici din America de Nord.