Dicționar de teologie patristică

Cartea, de la un capăt la celălalt, pune accentul pe aspectele intelectuale și a fost intenția mea să încerc să ofer descrieri concise dar la obiect ale principalelor probleme teologice care au modelat Biserica primară, ca și ale acelor oameni care au fost principalii ei gânditori din primele opt veacuri. Registrul cărții este dominat de cele două mari tradiții intelectuale, cea a grecilor și cea a latinilor, însă, de asemenea, încearcă să țină seama și de alte voci, precum străvechile Biserici ale Siriei, Etiopiei și Armeniei, fără a mai aminti de curentele sociale care au fost macrocontextele în care primii creștini – bărbați și femei – și-au așternut destinul religios, organizațiile instituționale și identitățile lor civile și intelectuale. Cartea a fost structurată sub forma unui dicționar cu itemi de la A la Z, fiind parte a unei vaste colecții de cărți noi, de referință, care au ca subiect dezvoltarea Creștinismului din Antichitate până în perioada modernă, colecție care apare la editura Westminster John Knox Press. Aceste cărți felurite vor deveni în curând un important și cuprinzător izvor de informație pentru studenții preocupați de teologie și istorie bisericească, așa că sunt mai mult decât încântat de faptul că Westminster John Knox m-a invitat să prezint perioada Bisericii primare în cadrul acestei colecții. Volumul de față se referă la acea perioadă formatoare numită „patristică” iar acest termen șpatristicsț îi desemnează pe episcopii primari care au trăit între secolul al II-lea și secolul al VIII-lea. Episcopii nu au fost singurii modelatori ai Bisericii, iar registrul de itemi oferit aici cuprinde bărbați și femei, clerici și laici din perioada cea mai timpurie. Cu toate acestea, mi s-a părut corect să păstrez denumirea de „patristic” de vreme ce exprimă modul în care această teologie epicopală a perioadei post-apostolice și-a asumat o poziție de autoritate care a fost, într-un sens real, o extensie a perioadei biblice de revelație, cel puțin pentru Biserica Ortodoxă și cea Catolică. Pentru ambele tradiții, teologia patristică reprezintă o bună parte din tradiția creștină formatoare; și indiferent dacă cineva are sau nu astăzi vreun interes în asemenea probleme de autoritate teologică în sânul Bisericilor, nu se poate nega faptul că „Părinții Bisericii” au elaborat – în majoritatea cazurilor – o arhitectură pentru o abundență de atitudini și structuri creștine care (din fericire sau nu) au supraviețuit adeseori până în zilele noastre. Conținutul cărții s-a format prin confluența a patru izvoare: personalități și scriitori importanți, controverse internaționale, termeni tehnici cheie și mișcări și teme culturale. A părut metoda cea mai simplă și, prin urmare, cea mai bună să le combin pe toate acestea mai degrabă în ordine alfabetică, decât să le enumăr însecțiuni separate. Rezultatul este un manual cu itemi așezați în ordine, de la A la Z. Punctul forte al acestei forme este faptul că oferă cea mai facilă cale de a căuta ceva. Punctul slab îl reprezintă paradoxul că cititorul trebuie să știe ce vrea să învețe înainte de a învăța despre acel ceva. Așadar, pentru ca itemii individuali din dicționar să nu pară izolați unul de celălalt s-a folosit un sistem un sistem de referințe interconectate (cuvinte scrise în bold și italice) pentru ca dintr-o temă cheie să poată fi identificate conexiunile cu alte idei înrudite și cu persoanele care au contribuit cel mai considerabil la acea temă. Acest dicționar, spre deosebire de multe alte dicționare, se deosebește prin faptul că a fost scris de o singură persoană cu o concepție (probabil) coerentă despre istorie și teologie, formată de-a lungul multor ani, în timp ce altele sunt scrise (în marea lor majoritate) de o varietate de experți în propriile domenii de specialitate. Trei lucrări de referință disponibile publicului larg, având acea formă de carte scrisă de mai mulți autori, s