De-a lungul străzii Venlo

Peter Rosenthal s-a născut în 1960 la Arad, iar în 1963 reușește să se alăture părinților săi, care emigraseră în Germania Federală cu doi ani înainte. Astăzi locuiește în Köln, unde profesează că medic internist. Pasionat de scris, publică două romane în care prezintă multiplele fațete ale conflictelor identitare declanșate de proveniența româno-iudaică și viața în Germania. În prezent lucrează la finalizarea scenariului de film Tigersprung (Salt de tigru) despre Ernst Berliner și prietenia lui cu Albert Richter, campion mondial la ciclism în 1932.

Romanul alcătuit dintr-o succesiune de scrisori – nu știm dacă ele au fost expediate vreodată – având ca destinatar un bun prieten din copilărie, plecat și el din Aradul natal, la Ierusalim, pentru a se dedica studiului Talmudului și caligrafierii literelor din sulurile Torei și ale celor ferecate în mezuzele fixate pe ușorul caselor evreiești. Înșiruirea scrisorilor care conțin frânturi de amintiri, crâmpeie de destăinuiri, îndoieli și reflexii, recompune imaginea lăuntrică a omului dezrădăcinat sau, mai degrabă, cu altfel de rădăcini: „Rădăcinile noastre nu ne leagă de pământ. Eu mă simt mai aproape de aerul pe care-l respir. Amintirile mele au o viață proprie și se îmbină cu viață mea cotidiana din Köln, precum aerul dintr-o Răsuflare” (Atemvende, volum de Paul Celan).

„E dis-de-dimineață. Merg cu bicicleta la lucru și simt încă somnul pe gene. [...] Apăs pedalele de parcă aș alerga în urma timpului și de la o intersecție la alta mă cufund ca într-un vis în trecutul acestei străzi și în propriul meu trecut. Forfota obișnuită a străzii mă mână de la un semafor la altul și de la o stație la alta. [...] Mi se are că visez cu ochii deschiși, totul în jur e fluid, inefabil. Reclamele luminoase de pe ambele părți ale străzii mă readuc la realitate: sunt pe strada Venlo, la Köln, se luminează de ziuă și în curând voi fi la mine în cabinet. Tot atât de bine aș fi putut fi la Arad, la Ierusalim, sau poate la Viena ori la New York. Adesea am senzația că amintirile și viața mea de zi cu zi se înlănțuie într-un șir neîntrerupt, iar timpul se mișcă între ele ca un pendul.” (fragment)