Dacă - Ce știu despre dragostea de la Calvar?

 

Următoarea dimineață le-am împărtășit cu cineva (fiindcă le scrisesem în timpul nopții), și ulterior, cu alții. Apoi, s-au tipărit câteva copii la mica noastră mașină manuală de tipărit, exclusiv pentru Părtășia noastră, iar lucrul acesta a condus apoi spre această broșură. Când ni s-a cerut inițial să facem aceasta, am avut simțământul: „Nu, este ceva mult prea personal ca să ajungă astfel!” Dar dacă poate ajuta pe cineva să înțeleagă ce înseamnă viața de dragoste și să trăiască această viață, atunci nu e treaba noastră să refuzăm multiplicarea ei. 

 

Unele „Dacă”-uri par a fi legate de mândrie, egoism sau lașitate, dar dacă săpăm mai adânc, ajungem la rădăcina tuturor acestora ‒ o lipsă de dragoste nebănuită. 

 

Paginile din Partea a II-a nu trebuie citite una după alta. Poate doar câte un „Dacă” ici-colo va avea un mesaj potrivit, iar cititorul le poate lăsa pe celelalte și poate găsi câte ceva pe ultimele pagini. 

 

Și în caz că vreun ucenic adevărat va fi tulburat de expresia „atunci nu știu nimic”, aș vrea să menționez că am primit gândul acesta exact în forma aceasta și mă tem să-i slăbesc mesajul. Dar și aici, ca pretutindeni, litera omoară. Sf. Pavel a socotit pierderea tuturor ca un nimic ca să-L cunoască pe Acela pe care Îl cunoștea deja. Iar sufletul, fiind iluminat de o strălucire proaspătă a dragostei lui Dumnezeu aratată la Calvar, nu se oprește să măsoare cât de mult sau cât de puțin cunoștea dragostea aceasta înainte. Străpunsă, topită și zdrobită înaintea viziunii dragostei, simte că tot ce a cunoscut înainte a fost un nimic, mai puțin decât nimic. 

 

Cred că este limpede că o broșură ca aceasta nu e destinată tuturor, ci numai acelora care sunt chemați să aibă grijă de alții. Și există unii pentru care nu are nimic de spus; aceștia au intrat deja în ceea ce eu am fost împinsă să scriu.