Cred, ajută necredinței mele

E greu să scrii despre Hristos…
E un fel de mers pe sârmă, pășit pe mare, un balet teologic.
Riscul de a-L aduce în derizoriu, pe maidanul familiarității, de-a te bate cu El pe umăr sau de-a te strage de șireturi e la fel de păgubos că șanțul inaccesibilității când complexele de inferioritate inerente creaturilor te blochează intelectual.

Am scris așa cum L-am cunoscut eu și încă Îl mai văd…
Dar oare îl poți vedea pe Dumnezeu și apoi să mai ai nesimțirea sau capacitatea de a-I mai face un portret?
Îmi vine să mă bag că eseenienii într-un butoi cu apă atunci când scriu Numele Lui. Sau să înfloresc ca și toiagul lui Aaron.

Așa s-a născut cartea aceasta…