Botezul creștin: Semnificațiile actului în Noul Testament

Botezul este poate cel mai important sacrament al Bisericii, săvârșit de toate confesiunile creștine ca actul de intrare în comunitatea eclesială. Studiul de față arată că botezul creștin, practicat chiar în ziua de naștere a Bisericii, Ziua Cincizecimii, nu a apărut într-un vacuum, ci este produsul unui proces evolutiv al ritualurilor de curățire din Vechiul Testament și al altor forme de botez.

Îngemănând într-un raport dialectic exegeza și teologia sistematică, acest studiu se constituie ca o analiză a principalelor pasaje despre botez din Noul Testament, din Evanghelii, Faptele Apostolilor, scrierile pauline și epistolele generale. Scopul studiului este de a determina prin metoda istorico-gramaticală (deși o metodă intrata în dizgrația cercetătorilor postmoderniști) semnificația acestui act pentru creștinii primului secol.
Concluzia desprinsă din acest studiu este că, din punct de vedere soteriologic, botezul creștin este "baia regenerării" care marchează sfârșitul unui mod de viață păcătos și începutul unei vieți noi, dar nu reprezintă actul prin care Dumnezeu răspunde pocăinței și credinței prin iertarea păcatelor sau regenerare. Din punct de vedere eclesiologic, botezul este actul prin care neofitul își mărturisește credința în Dumnezeu și în Hristos și este acceptat oficial ca membru în Biserica lui Hristos.

Dorința noastră este ca acest studiu să stârnească un dialog constructiv cu diferite tradiții în ce privește semnificația botezului, dialog prin care încercăm să construim punți peste "apa care ne desparte".