Viața predată lui Dumnezeu

Cum poate Duhul lui Dumnezeu să conducă, să curețe, să transforme, să umple și să folosească o viață dacă aceasta nu este predată Lui?

Ce poate să facă olarul cu lutul care nu se lasă modelat? Dacă orice idol pe care El îl dărâmă este deplâns în ascuns, dacă orice atingere a disciplinării Lui este condamnată, dacă oricărui scop mai măreț i se împotrivește o voință ostilă, cum să poată El modela, transforma și binecuvânta? Cu siguranță corabia pe care nu o conduce Dumnezeu este destinată naufragiului; cu siguranță harfa pe care nu o acordează Dumnezeu va fi mereu un zăngănit de note discordante pentru urechea Lui. Dacă vrem să vedem readuse la starea lor de perfecțiune anumite lucruri, atunci trebuie să ducem ceasul la fabricantul de ceasuri, piatra prețioasă cu montura ruptă, la bijutier, iar cu mâna sau piciorul rupt trebuie să mergem la chirurg.

Oare față de Dumnezeu putem face mai puțin în ceea ce privește comoara neprețuită a vieții, dacă vrem ca ea să-și împlinească cea mai măreață aspirație?

Din acest motiv, Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă în repetate rânduri să ne dăruim, să ne dăruim, să ne DĂRUIM pe noi înșine lui Dumnezeu (Romani 6:13, 16, 19) dacă vrem ca Duhul Sfânt să aibă control deplin în viețile noastre.