Secretul mulțumirii - volumul 3

- fragment - Totuși, un băiețaș din grup părea că-și păstrează un fel de independență. Privi țintă la necunoscutul care nu se mișcă, apoi gurița se deschise într-un zâmbet voios arătând doi dințișori microscopici. Zâmbetul se accentuă în obrăjorii trandafirii în care se separau două gropițe, și deasupra plânsetelor, se auzi deodată un râs voios. Căpitanul Padelton înaintă repede în doi pași și-l luă în brațe. În spatele lui, Pollyanna oftă ușurată. - Jimmy, ești extraordinar. După ce-ți spusesem să alegi aș fi dat orice să-mi iau cuvântul înapoi. Nu știu ce m-aș fi făcut dacă n-ai fi nimerit copilul tău. Dar cum l-ai recunoscut? - Cum? E ușor, spuse el cu mândrie. Uită-te la ceilalți și privește-l pe al nostru. Auzi-l cum râde, Pollyanna; mi se pare că ștrengarul a și început să joace jocul fericirii.