Răscumpărarea memoriei: Cultul Penticostal în perioada comunistă

Răscumpărarea memoriei: Cultul Penticostal în perioada comunistă

Pentru prima dată un autor descrie dintr-o perspectivă amplă modul în care un cult oficial din România, în speţă Cultul Penticostal, a fost controlat şi persecutat de puterea comunistă, precum şi modul cum a reacţionat cultul respectiv. Luând în consideraţie că nici despre Biserica Ortodoxă Română, nici despre alt cult din ţara noastră nu există încă o lucrare care să-şi propună tratarea acestei problematici sub toate aspectele studiate de V. Croitor, putem vorbi de o premieră absolută. Probabil, multora le-a lipsit curajul de a scrie, ca să nu fie acuzaţi de tentative „destabilizatoare”, dar să nu uităm că adevărul nu destabilizează decât minciuna, iar aspectele relevate de V. Croitor erau mai degrabă cunoscute, dar nu și documentate.

Lecţia pe care ne-o dă istoria relaţiei Biserică-Stat ne ajută să nu repetăm greşelile trecutului. Ea ne învaţă că marea persecuţie antipenticostală în România nu a avut loc în anii 1923-1944, când penticostalii erau puşi sub interdicţie, iar loviturile veneau numai din exterior, ci în anii recunoaşterii oficiale (1945-1989).

Dr. Valeriu Andreiescu, lector universitar

Înainte de a parcurge Răscumpărarea memoriei, această istorie a Cultului Penticostal în perioada comunistă, eram un om avizat, studiind ani de zile la CNSAS mii de file,mii de fotografii și documente în care se dezvăluia limpede persecuția permanentă și intensivă a Bisericii de către fosta instituție a Securității. Dosarele greco-catolice, dosarele lui Richard Wurmbrand, ale lui Sergiu Grossu, ale lui Nicu Moldoveanu, Constantin Caraman, Victor Răscol și ale multor alte victime ale prigoanei, conțineau o rețea de urmărire și hărțuire atât de amplă și atât de agresivă, încât aveai impresia că acești lideri, apărători ai credinței, reprezentau inamicul numărul unu al puterii comuniste.

Biserica penticostală a reprezentat într-adevăr o breșă în spatele Cortinei de Fier, o comunitate care a suferit imens, și-a văzut bibliile arse și bisericile închise sau demolate, dar a rezistat, continuând opera de ucenicie și de asistență spirituală. „Credința în Dumnezeu, spunea Wurmbrand, este unicul răspuns la taina răului.”

Cartea păstorului Vasilică Croitor este o lucrare antologică, model de scriere a istoriei fără părtinire, fără ură, fără compromisuri, dar cu nădejdea renașterii creștine a României. Este o lucrare care servește adevărul, credincioasă fiind în fiecare cuvânt celor care au purtat crucea în închisori și au avut curajul martiriului. E o carte care privește în prezent și în viitor oferind modelele atât de necesare ale curajului într-un timp care ne încearcă iarăși credința.

Lucia Hossu Longin