Poemele așteptării

Poezii - volumul 8

Și mă uit spre cer, Isuse, c-o îngrijorată frunte
Cum Te-au tot privit pe Tine ucenicii pe un munte
Când Te-ai înălțat spre slavă Tu, Păstorule de turmă,
Iar ei rămâneau cu toții triști, privindu-Te din urmă.

Doamne, pentru-a Ta venire eu mă rog și-Ţi sunt supus,
Pentru că azi Duhul slavei o speranță-n piept mi-a pus.
Lumea nu Te mai cunoaște, cum s-a întâmplat mereu,
Dar eu Te iubesc, Isuse, că ești Salvatorul meu!

Dacă Tu spre noi, o, Doamne, vei dori să întârzii
Ca să-i mântui și pe alții, cei numiți „roade târzii”,
Tu m-ajută-ntotdeauna să Te-ascult și să veghez
Și-a mea inimă curată pentru Tine să-mi păstrez.

(Din poezia Amin! Vino, Doamne Isuse!)