Pași spre cer

Orice femeie a cunoscut tirania emoţiilor care devin şi mai greu de controlat atunci când sunt grefate pe un temperament dinamic, impulsiv. Pozitive sau negative, ele se îngrămădesc să fie simţite, trăite: mânie, descurajare, dezamăgire, deprimare, disperare, bucurie entuziasm, exuberanţă. Prin toate trecem, uneori ameţitor de repede şi le permitem să ne deformeze optica şi să ne manipuleze. „Paşi spre cer” de E. Prentiss este o carte care vorbeşte fără emfază, în modul cel mai onest cu putinţă, despre emoţii şi despre suferinţă, despre lupta cu cel mai mare duşman – Sinele, despre frământările adolescenţei şi ostilităţile căsniciei, despre felul în care Christos poate să folosească toate imperfecţiunile din viaţa noastră drept instrumente de modelare a caracterului nostru. O carte scrisă în secolul al XlX-lea, dar care întrece prin simplitate, umor fin şi putere divină, transformatoare, multe din studiile de psihologie feminină şi psihanaliză scrise în secolul al XX-lea.

prof. Ligia Cruţ

Recomandată de către Elisabeth Elliot, Kay Arthur şi Joni Eareckson Tada, această carte este pentru femeile care doresc o viaţă intimă cu Christos. Scrisă în 1850, vă va umple inimile cu gingăşie, nobleţe şi credincioşie, în acelaşi timp oferindu-vă răspunsuri clare la multele întrebări pe care le-aţi putea avea.

O, dar al darurilor! O, graţie a credinţei!

Domnul meu! Cum se poate ca Tu,

Care ai această dragoste pătrunzătoare,

Să mi-o dai mie?

Câte inimi mai inocente decât a mea

Ar fi putut s-o aibă

Câte suflete nu sunt mai demne

De atingerea Ta dulce?

Oh, graţie! În cele mai curioase inimi

Soseşte lauda ta,

Gloria luminii Tale găseşte o casă

În cele mai întunecate locuri.

Oh, ce fericită sunt!

Credinţă, dacă nu poţi fi

Comoara care eşti în viaţă,

Ce vei fi în moarte?