O privire în spatele cortinei

În tainele multor vieţi, durerea şi frica se ascund sub măştile sclipitoare ale ipocriziei. Când veţi citi „O privire în spatele cortinei”, sau mai bine zis, când veţi plânge citind-o, vă va fi uşor să înţelegeţi de ce în secolul al XVIII-lea această carte s-a tipărit în 2.500.000 de volume. Şi veţi mai înţelege de ce este atâta bucurie în prezenţa îngerilor când un singur păcătos se pocăieşte.

„La ce ţi-ar folosi să ştii că vei lăsa într-o zi epava făpturii tale şi nu vei lua nimic cu tine dincolo de Iordanul morţii? Se zice adesea că viaţa e o lungă călătorie a umanităţii spre nemurire sau spre chin. Caravana Rozaliei poate fi şi caravana ta, caravana atrăgătoare în care-ţi adăposteşti sufletul. Atâtea caravane se îndreaptă spre marginea cumplitei veşnicii a iadului şi cât de puţine ascultă în trecerea lor glasul Bunului Păstor: „Veniţi la Mine voi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.” Ai auzit şi tu poate, dar ai trecut nepăsător. Ai aruncat în grabă o privire cerului şi el a împrumutat mâhnirea privirii tale, căpătând culoarea tristeţii din tine. Ai atins din neatenţie o floare şi ea s-a gârbovit sub puterea suferinţei ancorate în tine. Ai lovit în treacăt o piatră şi ea s-a transformat într-o lespede grea de mormânt. I-ai zâmbit fără voie unui copilandru cu ochii adânci şi duioşi şi l-ai văzut îmbătrânind sub răstignirea buzelor tale. Porţi ca un doliu durerea şi zi de zi îi vorbeşti doar ei. Eşti înfierat de blestemul păcatului din tine. Dar de dincolo de lume se aude dulce, chemarea iubirii Lui şi şansa de a te elibera de moarte şi osândă. Picuri de Soare cad pe câmpiile mănoase ale vieţii veşnice. Aici se-aude doar cântul iubirii. Vino să-I cazi la piept şi suferinţa ta va fi alinată pentru totdeauna.”  

Adina Cotleţ