Noua toleranță. O nouă mișcare culturală amenință să ne spele creierele, definitiv

O carte care abordează un subiect pe cât de nou pe atât de nociv, dacă nu este pe deplin înţeles. Noua toleranţă prezintă un semnal de alarmă transmis în gamă profetică. De peste ocean se conturează tot mai clar o nouă ideologie, care ne invadează taman pe mult cântata axă Washinton-Londra-Bucureşti. Această ideologie, pe care o numim noua toleranţă ne propune să acceptăm, că toate afirmaţiile presupus adevărate sunt egale. Cu alte cuvinte, toate valorile, convingerile şi afirmaţiile cu pretenţie de adevăr sunt la fel de legitime. Singura virtute universală care mai poate exista este toleranţa. Păcatul capital, astăzi, este sinonim cu a fi intolerant. Ai păreri ferme şi îndrăzneşti să ţi le susţii ? Eşti un pericol.

În virtutea acestei toleranţe de tip nou, Uniunea Europeană, spre care alergăm îmbujoraţi şi cu respiraţia întretăiată de emoţie, şi-a măturat deja sub covor o grămadă de valori, printre care şi întreaga ei moştenire creştină. Concepţia despre lume caracterizată de faptul că binele şi răul sunt categorii absolute, comunicate de către un Dumnezeu Atotputernic a devenit semn de fundamentalism, dacă nu chiar de scrânteală. În lumea fără repere a noii toleranţe, nimeni nu mai poate decide dacă politeţea e mai bună decât obrăznicia, curajul mai lăudabil decât laşitatea, sau adevărul mai preţios decât mai minciuna. În această vastă puşcărie fără haine vărgate şi ziduri, toţi au dreptate, toţi zâmbesc tâmp şi mai ales, toţi sunt liberi.

Cartea „Noua toleranţă” alcătuieşte o lucrare care se impune a fi lecturată pentru a face faţă noilor provocări care se prezintă îmbrăcate într-o vestimentaţie de tip european. Locuitori ai unui areal geografic în care democraţia a generat practici liberale, autorii cărţii „Noua toleranţă”, Josh McDowell şi Bob Hostetler trag un puternic semnal de alarmă spre această nouă mişcare culturală care ameninţă să ne spele creierele, definitv. Poate par mai prăpăstios azi în afirmaţii însă adevărul este că noi românii suntem expuşi din ce în ce mai vizibil „noii toleranţe” promovate la rang de cultură modernă. Institutul Cultural Român şi-a dat recent în petec prin expoziţia de la New York deschisă în 7 august 2008, arătând lumii că Romania nu-i departe de abjectele vulgarităţi promovate ca artă de înaltă ţinută contemporană.

Cu o bibliografie impresionantă care reprezintă 10% din numărul de pagini care formează cartea, „Noua toleranţă” este o lucrare serioasă bazată pe o documentaţie solidă. Terminologia folosită este explicată de glosarul de termeni din finalul cărţii. Tot la finalul cărţii este o listă care cuprinde recomandări pentru o înţelegere mai bună a subiectului tratat : toleranţa. De fapt termenul toleranţă şi-a pierdut de mult înţelesul său real, de aceea pentru o accentuare corectă autorii folosesc combinaţia : toleranţă tradiţională. Toleranţa tradiţională respectă, preţuieşte şi acceptă persoana fără ca aceasta să însemne necesaramente acordul ori aderarea la convingerile şi comportamentul ei.