Nimeni nu mă iubește

„Nimeni nu mă iubeşte” a fost deviza sub care şi-a trăit viaţa Bătrâna Morocănoasă, iar răspunsul dat indiferenţei şi cruzimii vieţii a fost unul pe măsură: „Şi nici eu nu iubesc pe nimeni.” Când Iubirea a bătut timid la uşa inimii sale, întâi sub forma unei pisicuţe bolnave şi mai apoi sub chipul gingaş al unei fetiţe orfane, bătrâna a deschis larg uşa, flămândă de a dărui şi a primi iubire. Primele raze ale iubirii au adus lumină în întunericul suferinţei şi singurătăţii, iar Bătrâna Morocănoasă, de mână cu fetiţa ei dragă, a învăţat pas cu pas bucuria de care a fost privată o viaţă… În mijlocul suferinţei pricinuite de moartea copilei îndrăgite, ce dăduse culoare şi sens existenţei sale, bătrâna îl întâlneşte pe Cel care nu ne părăseşte niciodată, pe Cel care este Iubirea. „Nimeni nu mă iubeşte”… repetă Bătrâna Morocănoasă, iar inima ei continuă cântându-şi bucuria: „mai mult decât Cel care a părăsit slava cerească şi a venit ca să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi.” Dacă viaţa ta se aseamănă cu cea a bătrânei şi poate fi cuprinsă în aceste amare cuvinte — „Nimeni nu mă iubeşte” — caută-L şi tu pe Acela care îţi promite chiar astăzi: „Te voi iubi cu o iubire veşnică…” Laura Nisteriuc

O. F. Walton, fiind pătrunsă adânc de dragostea lui Dumnezeu, a scris mai mult decât o banală povestire pentru copii, aducând lumină în întunericul suferinţei şi singurătăţii. Această comoară reprezintă o adevărată unealtă pentru a-i mişca pe părinţi şi-i va ajuta atât pe ei cât şi pe copii să realizeze că în vremurile noastre de incertitudine, dragostea e cea care rămâne întotdeauna în picioare.