Marea importanță a rugăciunii

Liviu Olah (1934 – 2008)

Pastorul Liviu Olah s-a născut pe 30 mai 1934 la Oradea. De la vârsta de 13 mai și-a dăruit viața lui Isus Hristos. După studiile de drept, se va dedica total slujirii lui Dumnezeu. Finalizează în 1960 Seminarul Teologic Baptist din București, slujind apoi ca pastor în mai multe biserici baptiste din țară (Biserica nr. 1 din Timișoara între 1968-1972, Biserica nr. 2 din Oradea între 1973-1976 și Biserica Bujac din Arad între 1977-1978). În perioada în care a fost pastor la Oradea, biserica a crescut de la 600 la circa 1300 membri, un loc important în viața bisericii ocupându-l rugăciunea. Din 1978 se stabilește împreună cu familia în SUA. Între 1980 și 1982 studiază la Criswell Center for Biblical Study din Dallas, Texas, iar începând cu anul 1984 se dedică slujirii ca pastor al Bisericii Baptiste Române Bellflower din Los Angeles, California. În același timp obține licența în teologie la California Graduate School of Theology. Liviu Olah a plecat la Domnul pe 4 iulie 2008, la vârsta de 74 de ani.

Esența rugăciunii

-fragment-

Domnul Isus se ruga pentru fiecare apostol în parte. Lui Petru El îi spune: „Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta" (Luca 22:32).

Rezultă de aici că Domnul Isus credea mai mult în efectul rugăciunii Sale decât în forța Cuvântului Său. Spun aceasta pentru că lui Petru, cel care zi de zi era cot la cot cu El și căruia i-ar fi putut spune: „Petre, sper să nu mă faci tocmai tu de rușine!", nu i Se adresează așa. Isus Hristos, la al cărui Cuvânt ies demonii, se potolește furtuna, înviază morții, orbii văd, surzii aud. El, la al cărui Cuvânt apar lumi noi din nimic, nu folosește Cuvântul Său, ci rugăciunea Sa.

Învățăm de aici că în lumea spirituală, pentru noi, oamenii, rugăciunea este o forță mai mare decât cuvântul nostru.

Și apoi, dacă Hristos folosea Cuvântul, noi azi am zice: Hristos Își folosea Cuvântul Său atotputernic de Dumnezeu! El, care a creat totul prin cuvântul puterii Lui, folosește rugăciunea căci Se comportă ca om. Ce minunat este că și noi avem la dispoziție această colosală forță despre care apostolul Iacov scrie: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit" (Iacov 5:16b).

Așadar, Isus nu folosește vorba pentru a-l întări pe Petru în credință. Vorba Lui i-ar fi intrat pe o ureche și i-ar fi ieșit pe cealaltă. Isus folosește rugăciunea adresată lui Dumnezeu. Tatăl ceresc vorbește direct sufletului omenesc. Și, întrucât omul are un singur suflet, n-are cum să scape de sub influența puternică a glasului divin.

Pentru cazul în care vorbește Dumnezeu se potrivesc cuvintele psalmistului: „O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că puterea este a lui Dumnezeu" (Ps. 62:11).

Ca să înțelegem mai bine de ce rugăciunea e mai cu efect decât cuvântul direct, mă voi folosi de un exemplu din legile radioului. Mesajele care se pot transmite la mare distanță, la orice punct de pe glob, nu se transmit pe undele lungi (în linie dreaptă), ci pe unde scurte, pe cale indirectă. Undele scurte mai întâi sunt proiectate la mare înălțime în ionosferă, strat electromagnetic care înconjoară pământul și de aici undele radio mult intensificate, sunt proiectate pe orice punct de pe glob. Undele directe nu se propagă departe, căci, mergând în linie dreaptă, se lovesc de obstacolele din jur: case, păduri, munți etc. 

Rugăciunile sunt unelte spirituale cu forță de emisie mult mai mare decât orice post de emisie de radio, ăentru că provin de la o sursă energetică spirituală care imprimă undelor ei o viteză mult mai mare decât a undelor radio care, practic, se propagă cu viteza luminii.

Undele spirituale ale rugăciunii se propagă cu viteza gândului. Aceasta este viteza sufletului în spațiul cosmic. Aceasta este și viteza pe care o va avea ființa noastră când vom primi trupul spiritual, în asemănarea Domnului Isus (1 Ioan 3:1-2).

De la cel ce le emite prin rugă, cu credință, undele spirituale ale rugăciunii străbat cosmosul până în fața tronului slavei lui Dumnezeu (Apocalipsa 5:8) și de acolo, din zona de cea mai mare tensiune spirituală, undele rugăciunii infinit amplificate, purtând pecetea lui Dumnezeu, ajung acolo unde au fost destinate (Daniel 10:12).

Așadar, dacă vrei să întărești pe cineva în credință, nu-i spune direct ceea ce dorești, căci ideile pe care vrei să i le spui direct sunt ca undele directe de radio care se lovesc de multe obstacole: părerea lui rea despre tine, de cultura ta, de inteligența ta sau de părerile lui bune despre sine sau despre cultura sa și totul va fi în zadar. Așadar, e mai bine să te rogi lui Dumnezeu pentru întărirea credinței  fratelui tău și apoi să-i vorbești direct, între timp Isus îl va pregăti.