Iubirea nebună a lui Dumnezeu

Dacă e bine să-i faci pe atei mai puţin siguri de inexistența lui Dumnezeu, este la fel de bine să-i faci pe teologi mai puțin încrezători în speculațiile lor. Ar fi chiar extrem de interesant să vezi la fa­cultățile de teologie o catedră de ateism, care i-ar putea face pe teologi mai puțin gratuiți în afirmaţii­le lor superficiale, mai sensibili faţă de omul concret care suferă şi al cărui drum spre Hristos este atât de adesea obstrucţionat de ansamblul unor speculații confuze. Nu repari sistemul de încălzire în timpul incendiului și nu stai pe gânduri în momentul în care lumea se prăbușește. Toate forțele noastre creatoare trebuie să se concentreze pentru a ridica o întreagă generație la bucuria nespusă a eliberării - bucurie a slujirii,bucurie a celui ce se numără printre prietenii Mirelui. Și, dacă s-ar ivi momentul de a ne vedea înlăturați din viața socială, ar fi bine ca generația aceasta să fie suficient de matură pentru a putea fi generația „mărturisitorilor”, a celor care - așa cum prea frumos spunea odinioară Scrisoarea martirilor din Lyon - vor fi pregătiți să „stea de vorbă cu Hristos”. Sarcina noastră istorică nu este de a recupera formele creștinismului primar, ci de a regăsi acel Maran atha - „Vino, Doamne!” - al începutului și, de aici, comuniunea cu Biserica ceasului de pe urmă - ceasul care asigură actualitatea tuturor timpurilor, care conferă actualitate mesajului creștin.

Paul Evdokimov