Hamid și Kinza

Mama o puse pe Kinza în fața deschizăturii cavoului, apoi se aplecă spre pământ, se îndreptă iarăși și începu să strige numele Dumnezeului despre care nu știa nimic. Aceasta era ultima ei speranță! Dar Dumnezeu nu-i ascultase rugămintea, Kinza era tot oarbă! Ca și când aceasta n-ar fi fost îndeajuns, mai era și crudul ei tată vitreg. Hamid își iubea mult surioara și nu voia s-o lase pe mâinile lui. Era decis s-o elibereze. Într-o noapte, Hamid ieși pe furiș din casă, cu Kinza legată pe spatele lui. Ținta lui era orașul aflat la mulți kilometri depărtare. Acolo locuia asistenta medicală englezoaică, într-acolo îi spusese mama lui că trebuia s-o ducă pe Kinza - și acolo auzi el despre Isus! O povestire din Maroc.