Giuvaerul rar al mulțumirii creștine

Jeremiah Burroughs (1599-1646) a absolvit colegiul Emmanuel din Cambridge și timp de patru ani a fost „profesor” al unei congregații engleze din Rotterdam, unde fugise din pricina persecuției Laudiene din anii 1630. După întoarcerea lui din exil în anul 1641, el a devenit „predicator al Evangheliei” pentru „două din cele mai mari congregații din Anglia, și anume Stepney și Cripplegate (Londra).” El este recunoscut, pe bună dreptate, ca aparținând primei linii de predicatori puritani englezi. Astfel, el a jucat un rol proeminent în întâlnirile de la Westminster a clericilor, dar a murit prematur înainte ca scopul acestor întâlniri să se concretizeze.

Scrierile lui Burroughs, unele dintre ele fiind publicate înainte și altele după moartea lui, au fost numeroase, dar Giuvaerul rar al mulțumirii creștine este una dintre cele mai valoroase. Autorul ei a fost foarte preocupat să promoveze pacea între credincioșii de diferite „convingeri” și pacea și mulțumirea în inimile credincioșilor în timpul unor vremuri pe care el le descrie ca fiind „vremuri triste, de decădere”. Giuvaerul rar al mulțumirii creștine se concentrează pe acest al doilea scop. Cartea este marcată de ilustrarea sănătoasă, clară, competentă și căldura apelului la inimă. „Există o arcă în care poți intra și niciun om din lume nu poate trăi o viață atât de confortabilă voioasă și mulțumită precum trăiesc sfinții lui Dumnezeu.” Burroughs insistă asupra acestei lecții cu toată fervoarea și puterea de convingere a unui slujitor al lui Dumnezeu adevărat și credincios.