Fundamentele bioeticii creștine

Bioetica este o disciplină recentă şi provocatoare. Apărută în urmă cu patru decenii, ea a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă şi accelerată în încercarea de a oferi o orientare în faţa unei serii de fenomene noi şi contradictorii apărute în societatea contemporană odată cu noile tehnici şi tehnologii de manipulare genetică, fertilizare in vitro, clonare, transplant de organe sau eutanasiere care au generat şi generează controverse acerbe privitoare nu doar la viaţa sexuală, avort, reproducere asistată sau politici sociale de asistenţă medicală, ci la însăşi definiţia vieţii şi a morţii.

Născut în 1941 în Texas, doctor în medicină şi filozofie, profesor de filozofia medicinei la Rice University, Houston, H. Tristram Engelhardt jr este unul din părinţii fondatori ai bioeticii americane. El şi-a consacrat energiile explorării sistematice a posibilităţilor şi limitelor bioeticii în noul context cultural secular postmodern, caracterizat de exigenţele contradictorii impuse de pluralismul ireductibil al viziunilor morale şi de necesitatea identificării unei viziuni morale comune, justificabile raţional, care să permită rezolvarea controverselor morale.

La capătul unui laborios parcurs intelectual, pentru a ieşi din toate aceste impasuri şi a găsi fundamentele bioeticii, întoarcerea la religie, credinţă, tradiţie, la transcendenţa şi Revelaţia divină — nu la orice religie, ci la cea adevărată — s-a impus bioeticianului american ca inevitabilă. În Sâmbăta Mare a anului 1991 Hugo Tristram Engelhardt jr primea botezul ortodox luând numele Sfântului Herman din Alaska.

Fundamentele bioeticii creştine (2000), traduse în româneşte în volumul de faţă, sunt justificarea intelectuală şi morală a întoarcerii la Ortodoxie şi la etosul ei tradiţional pentru a găsi răspunsurile potrivite de care omenirea are nevoie pentru a face faţă provocărilor pe care ştiinţa i le pune în faţă. O primă parte analizează contribuţia creştinismului occidental la imanentizarea specifică modernităţii şi postmodernităţii. Partea centrală expune fundamentele teologice şi epistemologice ale bioeticii creştine a Bisericii mileniului I orientată spre experienţa unirii noetice transfiguratoare cu un Dumnezeu viu şi personal. Partea finală aplică această perspectivă tradiţional-mistică temelor arzătoare ale bioeticii contemporane.

Profesorul american ortodox Herman Tristram Engelhardt jr oferă în cartea de faţă — opus monumental, excepţional şi atât de necesar în confuziile morale şi spirituale globale ale timpului nostru — nu doar o inedită viziune texan-constantinopolitană a bioeticii, ci şi o lecţie de viaţă exemplară: niciun bioetician autentic nu poate escamota inevitabilitatea convertirii şi trăirii în Dumnezeul adevărat care e Viaţa lumii şi a oamenilor.