Ecaterina cea Mare - Memoriile țarinei care a schimbat lumea

Ecaterina a II-a a Rusiei (1729-1796) se impune în istorie ca o figură puternică, necruțătoare chiar. Ea a fost capabilă să extindă teritoriul Rusiei cu 300 000 de kilometri pătrați, să reorganizeze zeci și sute de provincii și orașe, să gândească și să pună în practică reforme care i-au consolidat renumele în istorie. Ce fel de caracter ar trebui să aibă o femeie, în plin secol al XVIII-lea, pentru a reuși toate acestea? Cititorul va primi răspunsul la toate întrebările chiar de sub penița protagonistei, care nu precupețește niciun efort în a descrie, cu lux de amănunte, cine este ea, încă de la început. Din această autobiografie aflăm, în primul rând, care sunt originile viitoarei țarine: în ce mod a ajuns să „candideze” la scaunul împărătesc rus, în condițiile în care ea era născută în Polonia, fiind fiica unui prinț german. Cum a ajuns, de la o fată modestă, care nu ieșea din cuvântul mamei și al împărătesei, dorind să fie pe placul tuturor, la țarina în fața căreia se înclinau cu respect marile personalități ale vremii, de la capetele încoronate la mințile luminate, cum ar fi Diderot și Voltaire? Finețea spiritului, inteligența practică și ambiția au făcut-o să înainteze încet, dar sigur, către gloria care i-a consacrat locul în istorie. O lectură savuroasă, care ne transpune în miezul moravurilor unor vremuri demult apuse, în care însă ne vom recunoaște, pentru că sufletul omenesc continuă să fie construit la fel.

***

La sfârșitul lui iulie ne-am întors de la Peterhof în oraș, unde se făceau pregătiri pentru nuntă. În sfârșit, împărăteasa a fixat ziua de 21 august pentru această ceremonie. Pe măsură ce se apropia ziua, deveneam tot mai melancolică. Inima nu-mi prevestea prea multă fericire: nu mă susținea decât ambiția. Ceva în adâncul sufletului nu m-a lăsat niciodată să mă îndoiesc de faptul că, mai devreme sau mai târziu, voi deveni împărăteasa suverană a Rusiei, de sine stătătoare.

--- Ecaterina cea Mare