Dorie, fata pe care nu o iubea nimeni

Povestea adevărată a lui Doris Van Stone.

În copilărie, Dorie a fost respinsă de către mama ei, trimisă la un orfelinat unde era bătută în mod regulat de către directoarea orfelinatului, apoi a fost bătută de părinţii adoptivi şi i se spunea zilnic că este urâtă şi antipatică. Dorie nu a cunoscut dragostea până ce un grup de studenţi au vizitat orfelinatul şi i-au spus că Dumnezeu o iubeşte. Când ea acceptă acea dragoste, viaţa ei începe să se schimbe. Doris Van Stone îi poartă pe cititori prin anii grei ai copilăriei ei, spre anii extraordinari petrecuţi ca misionară împreună cu soţul ei la tribul Dani din Noua Guinee.

Am citit cu ochii înlăcrimaţi această poveste impresionantă a fetiţei pe care n-a iubit-o nimeni devenind femeia pe care Dumnezeu a ales-o şi a folosit-o. Din punct de vedere uman, copilăria lui Dorie, marcată de o cruzime incredibilă şi o respingere totală ar fi trebuit să facă din ea un adult instabil din punct de vedere emoţional, înverşunat. Însă, Cristos, ca noul ei Salvator, a salvat-o şi, puţin câte puţin a transformat-o într-un adult echilibrat. Am fost mişcată de modul în care Dorie a fost încurajată în mod miraculos de singura ei posesiune materială, un mic Nou Testament, în timpul singurătăţii ei îngrozitoare în lume. Ea a subliniat, a memorat şi s-a agăţat de promisiunile din el. Era singurul ei prieten. Însă s-a dovedit a fi suficient. Această istorisire arată cum o persoană poate lăsa o imagine de sine de o urâţenie totală nu doar pentru acceptarea şi dragostea lui Dumnezeu, ci şi pentru o slujire plină de succes a Lui. Este o imagine minunată a lui Cristos care înţelege, Îi pasă şi ridică un copil neiubit, bătut şi neglijat, apoi îl vindecă şi previne în mod miraculos o cicatrice emoţională permanentă. Însă pentru mine cea mai frumoasă parte a vieţii lui Dorie este faptul că acum îşi foloseşte acele experienţe din copilărie pentru a ajuta alţi copii bătuţi să treacă peste rănile lor, aducându-le aceeaşi speranţă pe care a găsit-o şi ea – Isus.

Evelyn Christenson