Despre raționalitatea revelației și iraționalitatea credincioșilor

În cazul gândirii creștine astăzi, credința și rațiunea nu doar că se contrazic mai puțin că oricând, dar însăși problema presupusului lor conflict n-are niciun sens și nici măcar n-ar trebui să se pună. Ne putem pierde eventual credința (cum sună această ciudată expresie pe care am moștenit-o), dar cu siguranță nu pentru că am câștigat în rațiune. S-ar putea să pierdem din credință tocmai pentru că ne imaginăm rațiunea incapabilă să înțeleagă o parte — și încă o parte decisivă, chiar cea mai decisivă — din ceea ce viața noastră ne face să experimentăm. Foarte repede cedăm: rațiunea nu înțelege totul, suntem nevoiți să admitem spații imense care ne rămân de neînțeles și iraționale, pe care le abandonăm credinței și părerii; și foarte repede renunțăm definitiv să mai gândim ceea ce am alungat deja din câmpul sensibilului. Din acest somn al rațiunii se ivesc atunci coșmaruri — ideologice. Prea repede socotită că venind de la sine și cu totul naturală, separația între credință și rațiune se naște astfel întâi dintr-un deficit de raționalitate, dintr-o capitulare fără luptă a rațiunii înaintea a ceea ce e presupus de negândit. Dar dacă nu ne pierdem credința dintr-un exces de practică a raționalității, s-ar putea, din contră, să ne pierdem adeseori din raționalitate pentru că excludem prea repede credința și domeniul pe care ea îl deschide, cel al Revelației. Pierzându-ne credința pierdem din rațiune. (J.-L. M.)

Titular al catedrei de metafizică la Sorbona și profesor la Chicago, Jean-Luc Marion a fost ales pe 6 noiembrie 2008 în Academia Franceză în locul lăsat liber prin decesul cardinalului Jean-Marie Lustiger. Cofondator al revistei teologice internaționale Communio, îndrumă la Presses Universitaires de France colecția „Epimethee”.

Cuprins
Avertisment
I. Rațiune și credință, una împreună cu cealaltă
Credința și rațiunea
Apologia argumentului
Rațiunea formală a infinitului
II. Cine vorbește aici?
Înaltă demnitate a sărmanilor botezați
Slujirea raționalității în Biserică
Viitorul catolicismului
III. Ce se poate și ce se arată
La Dumnezeu nimic nu-i imposibil
Fenomenalitatea sfintelor Taine
Transcendență prin excelentă
IV. Recunoașterea
Recunoașterea Darului
„Atunci L-au recunoscut, iar El S-a făcut nevăzut”
Sfântul invizibil