Chemarea la ascultare și pocăință

Ascultarea este singura atitudine care-L lasă pe Dumnezeu să fie Dumnezeu și în viața noastră, iar pe noi ne face moștenitori siguri ai răsplătirilor Lui nemăsurate.

De-a lungul unui interval de 400 de ani, pe vremea Judecătorilor, evreii au căzut din ce în ce mai jos sub influența păgână și sub ocupa­ția militară a filistenilor. Apoi, într-un răstimp record de numai 50 de ani, sub conducerea unor oameni aleși de Dumnezeu, națiunea aceasta mică avea să trăiască o transformare uluitoare. Cărțile 1 și 2 Samuel notează această metamorfoză de la o existență larvară sub Judecători la epoca regatului de aur, condusă de unul dintre cele mai îndrăgite personaje de pe paginile Bibliei, ciobănașul disprețuit de cei din familia lui, copilul „după inima lui Dumnezeu”, destinat să fie cel mai mare dintre toți împărații lui Israel: David, fiul lui Isai, Betleemitul.

Samuel este un personaj-pivot pentru istoria evreilor, marcând trecerea de la cel mai mare dintre judecători, la primul împărat, Saul, și apoi la cel mai mare dintre împărații lui Israel, David. Cărțile rămase 14 de la el, Judecători, Rut și parte din 1 Samuel sunt pătrunse de o temă imposibil de confundat: ascultarea de Dumnezeu este calea spre bine­cuvântare, iar când ea este abandonată, numai pocăința sinceră ne mai poate scăpa de la pierzare.