Casa iubirii

Aurelia Wilde este victima încercărilor disperate ale mamei sale de a o înălţa pe un piedestal de neegalat, dar gloria ei este doar de suprafaţă. Spiritul ei nemulţumitor, obiceiul ei de a se plânge mereu se evidenţiază într-un contrast izbitor cu caracterul nobil al servitoarei Doris, care este convinsă că în ciuda necazurilor din viaţa aceasta, va locui într-o zi în Casa Iubirii. Talentele ei şi buna dispoziţie o fac să fie iubită şi apreciată chiar de mulţi oameni distinşi şi educaţi, dar mama Aureliei este plină de gelozie şi invidie. Şi se va răzbuna…

Poate că un subtitlu potrivit al acestei cărţi ar fi „Psalmul 23 trăit de micuţa Doris”… Fiecare bucurie, la fel ca fiecare neîmplinire a personajului o ducea cu gândul la promisiunile acestui psalm minunat. Îi încurajez pe copii, pe toţi cei care se simt copii, indiferent de vârstă, să-şi facă timp să se lase captivaţi de Casa Iubirii. Sunt sigură că veţi iubi mult această carte, la finele căreia veţi cânta, cu zâmbetul pe buze, „Domnul este Păstorul meu, eu lipsă n-am să duc…”

Împăratul iubirii este Păstorul meu, Şi bunătatea Lui nu dă greş niciodată; Nu voi duce lipsă de nimic dacă sunt a Lui Şi El e al meu pe veci. Mi-a condus sufletul părăsit Acolo unde curge apa dătătoare de viaţă Şi, unde cresc păşunile cele mai verzi, M-a hrănit cu hrană cerească. Şi aşa în toate zilele, Bunătatea Ta nu m-a dezamăgit; Bunule Păstor, lasă-mă să Te slăvesc În casa Ta de-a pururi.