Cartea înțelepciunii lui Solomon

Cartea Înțelepciunii lui Solomon a fost scrisă în sec. I î.Hr., în limba greacă, și s‑a bucurat mult timp de reputația de a fi cea mai interesantă carte din corpusul apocrif, ocupând un loc special printre cele șapte cărți sapiențiale din Septuaginta.

Opera se împarte în trei secțiuni: prima secțiune a fost numită pe bună dreptate „cartea eshatologiei”; aceasta înfățișează printr‑un viu contrast diversele destine care îi așteaptă pe cei drepți și pe nelegiuiții care îi prigonesc. A doua secțiune este compusă dintr‑un panegiric al Înțelepciunii, care dă și numele cărții. Atracțiile oferite de Înțelepciune ca Ființă cerească își găsesc expresia într‑un limbaj ales și elocvent.

În cea de-a treia secțiune întâlnim o retrospectivă istorica a Israelului în Egipt și în pustie, întreruptă de o disertație despre originea idolatriei și despre relele aduse de aceasta.

*
„Iubiți dreptatea, voi care sunteți judecători ai pamântului,
Cugetați la Domnul cu o minte bună,
Și în sinceritatea inimii căutați-l voi.”

*
„Ascultați așadar, voi, regilor, și înțelegeți;
Luați învățătură, voi, judecători ai marginilor pământului;
Băgați în urechi, voi, care stăpâniți peste mulțimi
Și care vă făliți cu mulțimea popoarelor voastre.
Căci stăpânirea voastră v‑a fost dată de la Domnul
Și puterea voastră de la Cel Preaînalt,
Care va cerceta faptele voastre
Și care va încerca gândurile voastre.”

                          --- Cartea înțelepciunii lui Solomon

CUPRINS

INTRODUCERE
1. Scurtă prezentare a cărții
2. Titlul
3. Manuscrisele
4. Versiunile
5. Data
6. Natura compozită
7. Paternitate și limbă
8. Relația avută cu alte cărți din Vechiul și Noul Testament
9. Teologia și filozofia cărții

NOTĂ

CARTEA ÎNȚELEPCIUNII LUI SOLOMON (cap. 1-19)

BIBLIOGRAFIE