Biblia catolică - format mare

Traducerea de față urmează îndeaproape textele originale, edițiile critice: pentru Vechiului Testament, textul ebraic critic – și adaosurile în aramaică – al cărților acceptate și în canonul ebraic, textul grec al LXX, pentru cărțile excluse de canonul ebraic, dar folosite de diaspora de la Alexandria și creștini, considerate deuterocanonice de Biserica Catolică și apocrife, de comunitățile protestante, iar pentru Noul Testament, textul grec critic.

Textul ebraic critic poartă numele de Textul Masoretic (= TM) și este forma textuală oficială definitivă, fixată în iudaism în jurul sec. X d.C., epocă în care era înfloritoare la Tiberiáda, în familia lui Ben Așér, cea mai renumită grupare „a masoreților” (= păstrătorii textului, adică cei care transmit și fixează tradiția textuală). Cel mai vechi manuscris masoretic a fost copiat în jurul anilor 820-850 d.C., dar nu conține decât Pentateúhul. Manuscrisul complet cel mai vechi este Codicele de la Aleppo, din nefericire corupt. Bibliile ebraice moderne reproduc textul unui manuscris, B 19 A (L‚ Codex Leningradensis –, de la Sankt Petersburg), scris în anul 1008 d.C.

Prezenta traducere folosește – pentru cărțile deuterocanonice din tradiția catolică – textul din ediția critică a lui Alfred Rahlfs, Septuaginta, Id est Vetus Testamentum græce iuxta LXX interpretes (Stuttgart 1982), în afară de Cartea lui Ben Siráh, tradusă după ediția critică a lui Josef Ziegler, Sapientia Iesu Filii Sirach, Septuaginta Vetus Testamentum Græcum Auctoritate Societas Litterarum Gottingensis editum, vol. XII/2, Göttingen 1965. Pentru Noul Testament, s-a folosit textul critic The Greek New Testament, ediția a patra revizuită, Stuttgart 2001.
Traducătorii au făcut eforturi să redea – acolo unde a fost posibil – un cuvânt sau o expresie din limba originală cu același echivalent în limba română. Acolo unde nu a fost posibil acest lucru, din cauza extensiunii ariei semantice a cuvântului original sau din cauza sărăcirii expresiei în limba română, s-au căutat echivalentele cele mai apropiate, subliniindu-se în note echivalența cu originalul. Numele proprii au fost redate după textul tradus în momentul respectiv (ebraic, aramaic sau grec), cu excepția unor nume care au intrat în uz prin filiera greacă (de exemplu, Nabucodonosór). Pentru marele preot „Țadóc” s-a folosit termenul „Sadóc” pe seama dinastiei sacerdotale sadocite.

Referitor la accentuarea grafică a numelor proprii a personajelor și numelor biblice, s-a ținut cont de indicațiile date în această privință de Academia Română, în Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române, ediția 2010, LII, 2.5, nr. 1 și de diferitele materiale didactice referitoare la scrierea și pronunțarea numelor străine în limba română.
Pentru înțelegerea textului biblic a fost necesar uneori să se introducă cuvinte sau expresii pe care le cere limba română: ele sunt încadrate între paranteze pătrate (= []), acestea nefăcând deci parte din textul biblic original.

Împărțirea în capitole și versete o urmează pe cea din TM, pentru Vechiul Testament, și pe cea din The Greek New Testament, pentru Noul Testament. Acolo unde numerotarea din LXX sau Vg diferă, s-a semnalat acest lucru printr-o numerotare alternativă. În situațiile unde există această numerotare dublă a versetelor, motivația acestui lucru poate fi găsită în notele din ediția completă a acestei traduceri, publicată în 2013 sau în cele publicate, în mai multe volume, la Editura Sapientia. Tot la aceste ediții complete, chiar dacă precedente, trebuie făcută referința și în cazul în care se dorește înțelegerea mai profundă a textului biblic însuși și a alegerilor de traducere, lucru mediat de notele de subsol și de materialele auxiliare prezente în ediția amintită. Însă, în privința textului biblic, ediția de față revizuiește textul publicat în 2013 și volumele separate, fapt pentru care, odată publicată această ediție, ea trebuie considerată drept ediție de referință, cea din 2013 sau celelalte volume parțiale trebuind luate ca atare.

Traducătorii:

Pr. Alois Bulai
Pr. Eduard Patrașcu