Apocalipse apocrife ale Noului Testament

Chiar dacă Biserica primară și-a exercitat discernământul, iar canonul Noului Testament a fost repede recunoscut și universal acceptat, scrierile apocrife, care au circulat în paralel cu cele canonice, au exercitat o influență profundă – mai ales în epoca medievală – asupra gândirii și artei creștine.

Scopul literaturii apocaliptice este de a face cunoscută oamenilor revelația divină. Urmărind un scop precis, Dumnezeu descoperă anumite lucruri tainice unor oameni aleși. Această dezvăluire se petrece sub forma unor viziuni transmise direct profeților sau este mijlocită de o ființă cerească.

Principala caracteristică a scrierilor apocaliptice este viziunea profetică asupra sfârșitului lumii, modul în care se va exercita Judecata lui Dumnezeu și care va fi soarta oamenilor în urma acestei Judecăți. Pentru aceasta este folosită o imagerie bogată, iar parabola și elementele de mister sunt atotprezente.

Documentele cuprinse în volumul de față (Apocalipsa lui Moise; Apocalipsa lui Ezdra; Apocalipsa lui Pavel; Revelația lui Ioan Teologul; Cartea lui Ioan despre Adormirea Mariei; Apocalipsa lui Petru; Apocalipsa Fecioarei; Apocalipsa lui Zedra) sunt valoroase pentru că ne permit să descifrăm viziunea și modul de gândire al creștinilor din primele secole.

„Și am zis către Domnul: «Doamne, la ce bun l-ai mai făcut pe om, dacă tot îl dai Judecății? » Atunci Domnul a grăit cu glas puternic: «În veci nu-mi voi face milă cu aceia care calcă legământul Meu». Și prorocul a spus: «Doamne, unde ți-ai ascuns bunătatea?» Iar Dumnezeu a zis: «Pe toate câte le-am făcut, pentru om le-am făcut și din dragoste pentru el. Dar omul nu a voit să păzească poruncile Mele».

Și prorocul a mai zis: «Doamne, arata-mi judecățile și raiul». Atunci îngerii m-au dus spre răsărit, unde am văzut Pomul Vieții. Și i-am văzut pe Enoh, pe Ilie, pe Moise și pe Petru, pe Pavel, pe Luca și Matei, și pe toți drepții, și pe patriarhi.”
(Apocalipsa lui Ezdra)

Apocrifele nu oferă o versiune alternativă sau paralelă la textele canonice; ele nu spun altceva față de ceea ce spun scrierile considerate ca fiind revelate, ci doar o spun altfel; este vorba despre o adâncire sau tâlcuire în limbaj popular, simplu din punct de vedere teologic, dar bogat în detalii, a lecturilor solemne și a temelor principale ce veneau dinspre amvon. Apocrifele Noului Testament urmăresc așadar intensificarea și întreținerea unor sentimente și meditații trezite deja de contactul, mai rar sau mai frecvent, cu Biserica. [...]

Textele de față, mai mult decât o recuperare firească a unui capitol de istorie a creștinismului, au meritul de a constitui un astfel de pretext providențial.
(Traducătorii)

CUPRINS

Nota asupra ediției
Cuvânt-înainte
Bibliografie selectivă

APOCALIPSA LUI MOISE
Nota introductivă

APOCALIPSA LUI EZDRA
Nota introductivă

APOCALIPSA LUI PAVEL
Nota introductivă

REVELAȚIA LUI IOAN TEOLOGUL
Nota introductivă
Nota lui Tischendorf

ADORMIREA MAICII DOMNULUI
Nota introductivă
I. Cartea lui Ioan despre Adormirea Mariei
II. Despre adormirea binecuvântatei Fecioare Maria
III. Adormirea Fecioarei Maria

APOCALIPSA LUI PETRU
Nota introductiva
Fragmente din Apocalipsa lui Petru

APOCALIPSA FECIOAREI
Nota introductivă

APOCALIPSA MAICII SFINTE A DOMNULUI DESPRE PEDEPSE

APOCALIPSA LUI ZEDRA
Nota introductivă

Bibliografie selectivă
Index general